Bine ati venit in viata mea

Si uite ca mi-am tinut, iarasi, publicul vast (si fidel) in suspans. Asta a fost, sincer, din cauza ca am avut o perioada oarecum dificila. Stiti filmul “Twister”? Si stiti cum sunt prinsi oamenii aia intr-o tornada? Asa m-am simtit si eu. Pentru ca in jurul meu s-au invartit haotic o gramada de vaci.

Asa se face ca in ultimele doua saptamani nu mi s-a intamplat nimic fascinant, ca sa am un subiect serios despre care sa scriu. Drept pentru care o sa va impartasesc niste bucatele din existenta mea de zi cu zi. Deci, bine ati venit in viata mea.

De cand am cazut cu bicicleta oamenii din jurul meu au realizat ce rol important joc in viata lor. Si cat de goala si lipsita de farmec ar fi lumea fara mine. Spun asta pentru ca de la accident, cand sunt pe bicicleta si ma despart de cineva e ca in “ Pearl Harbour ”, cand unul din baieti pleaca la razboi. Imbratisari, batai pe spate, “ai grija de tine”, “sa te intorci teafar” etc.. Sincer, incepe sa fie misto. Cand ajung (intreg) acasa ma simt de parca am donat maduva sau am reciclat ambalajele de plastic. E un erou ascuns in fiecare dintre noi.

Acum cateva zile a fost o stire despre dezbaterile de la Vatican despre acceptarea popilor homosexuali. Mai exact, despre cum nu i-au acceptat, si ce reactii a starnit asta. Nu stiu eu mare lucru despre popi, dar mi se pare stupid. Pentru ca un popa catolic jura sa nu mai faca niciodata sex cu o femeie. Acuma s-au trezit si homosexualii sa ceara dreptul de a nu mai face niciodata sex cu un barbat. Uite ce-nseamna sa gandesti cu curul.

Ii anunt pe aceasta cale pe toti prietenii mei actuali si viitori ca, din acest moment, conceptul de prietenie nu mai include mutatul de mobila. Nu mai mut pe nimeni nicaieri, niciodata. Dupa ce i-am ajutat pe cel putin jumatate din prieteni sa se mute sunt atat de satul, incat singurul mod de a ma convinge sa o mai fac odata este sa ma imbeti. Si, credeti-ma, nu vreti sa fiu beat pulbere in momentul in care duc dulapiorul cu vesela mostenire de la bunica.

Ca tot veni vorba de vesela, m-am dus in week-end la Billa, pentru cumparaturi. In linii mari bere, vin si mancare de pisica. Intre raionul de bauturi si cel pentru animale m-am trezit admirand niste farfurii. Ce se intampla cu mine? Imbatranesc? E semn ca ma paste insuratoarea? Devin, doamne-fereste, homosexual? Ar fi groaznic, pentru ca asta m-ar impiedica sa ma fac popa.

Tot la Billa am primit niste puncte reprezentand o reducere la produsele Tefal. Si am stat un minut intreg sa ma gandesc ce tigaie mi-ar fi mai de folos. Concluzia? Ofer 17 puncte Tefal pentru 3 mese gatite si o bere. Plus un polonic daca bucatareasa are sani misto si mi-i arata.

Ca sa ramanem in zona pieptului, hehe, acum ceva timp a fost o emisiune pe Acasa despre implanturile Oanei Zavoranu. Dupa primele 5 minute, in care s-a tot vorbit de ele dar nu le-am vazut, am schimbat canalul. Dar am ramas dezamagit: nu e normal ca tocmai sarbatoritul sa nu apara in pozele de la aniversare.

In sfarsit, o intrebare: e posibil ca o specialista in resurse umane, cu care cineva a avut un interviu, sa considere avansurile respectivului ca o dovada de sociabilitate, initiativa, incredere in sine si perseverenta in atingerea telurilor?