Si uite-asa mai facem un Craciun impreuna. Zic batranii ca fiecare Craciun reprezinta un moment foarte important in viata noastra si ca, totodata, e o perioada in care trebuie sa fim buni, luminosi si sa impartim bucurie celor din jur.
Straniu cum se leaga lucrurile, pentru ca m-a luat valul cadourilor si am luat o decizie foarte importanta. Ma rog, o decizie care a dus la un moment foarte important in viata mea.
In viata oricarui barbat, de altfel, un prim moment foarte important il reprezinta aparitia parului pubian. Tot auzi vorbindu-se de el, il astepti cu nerabdare si cand in sfarsit apare esti, ce mai, stapanul lumii. Ai confirmarea tuturor calitatilor masculine esentiale si, desigur, un subiect de lauda fata de ceilalti puradei. In mod simetric, un alt moment important este acela in care ramai fara par pubian. Voluntar, evident, pentru ca la celelalte variante nici nu vreau sa ma gandesc. Ei bine da, ati ghicit: in generozitatea mea am cedat insistentelor si am decis sa ma rad ACOLO. (Bine, poate nu a fost doar altruism ci si ideea de a beneficia de, cum ii zice, „experienta completa”, dar ramane o chestie laudabila).
Ei, v-am zis asta nu ca sa aflati ce suflet mare am (asta stiati deja), ci ca sa va ofer, ca intodeauna, niste informatii care se pot demonstra utile. Si la fel cum un barbat trebuie sa discute, inainte de insuratoare, cu toti prietenii casatoriti, ca sa stie in ce se baga, eu o sa va ofer o serie de argumente pro si contra acestui pas.
Pro:
1. „experienta completa”
2. …..
Asta e tot.
Contra:
Asezati-va comod, pentru ca o sa dureze.
1. Lama.
Ca sa te razi iti trebuie lama. Daca ceva implica apropierea unui obiect metalic taios de zona aia e semn ca nu e o idee buna. Ma rog, macar cu ocazia asta iti testezi sangele rece.
2. Ranile.
Daca nu ai asa mult sange rece cum credeai si iti tremura mana, urmeaza niste momente extrem de delicate. Nu, nu ma refer la perioada lesinului, ci la zilele care trec pana la vindecare. Stati linsititi, sunt neatins, dar nu am putut sa nu ma gandesc ce s-ar intampla daca m-as taia. Cum sa ii explici cuiva de ce a trebuit sa te duci sa-ti iei pantaloni cu doua numere mai mari?
3. Mancarimile.
Da, o sa te manance. In urmatoarele zile o sa petreci mai mult timp cu mana in pantaloni decat ai petrecut intreaga ta viata. Sau ma rog, de unde sa stiu eu ce obiceiuri au altii.
4. Dimensiunea.
Cica daca o razi, pare mai mare. Basme! O fi, poate, o impresie foarte vaga, da’ io ma asteptam sa devin asa, un fel de Tommy Lee mai manierat. Sa trebuiasca, dintr-o data, sa imi schimb toata lenjeria. Ei bine, nu. Ai exact ce aveai si inainte. Plus ca acum e rasa.
5. Exemplul negativ.
Daca te pune naiba sa te plangi unei femei ai parte de tot discursul ala perimat, despre dublul standard si despre cat sufera femeile pentru ca le-o impun barbatii. Daca ai cu adevarat ghinion te poti trezi cu un ultimatum: „daca nu o faci, nu o mai fac nici eu”. Aici depinde, probabil, si de cat de mare pare inainte sa te razi.
6. Pierderea valorilor.
Ce e si mai grav e ca poti sa te prinzi, pe bune, toate chinurile prin care trec femeile ca sa se faca frumoase si loveable. (Trist, daca te gandesti ca nu le iese nici macar la jumatate, hehe). Si daca esti mai slab de inger poti sa ajungi, doamne fereste, sa respecti femeile. Sa vezi atunci probleme.
7. Asocierile.
Mai exact, chestiile pe care o sa le asociezi cu o anumita experienta. La fel cum unii dintre voi nu mai vor, nici la maturitate, sa urce in dubitele cu geamuri opace. Sau la fel cum altii raman brusc fara tigari, in momentul in care iubita ii intreaba daca are fundul mare.
La mine amintirea asta o sa fie pe vecie legata de Craciun. Stiu, e trist. Altii se gandesc la beteala, sarmale, cozonaci, scortisoara, bulgari, „vino sub plapuma, sa ne incalzim”, cristiane, concedii, pulovere cu cap de ren. Eu o sa ma gandesc la…asta. Parca ma si imaginez: doi ani de-acuma, intr-un supermarket, un iulie dogoritor…iar eu zaresc o punga de cadouri pe un raft si ma trec, brusc, fiorii.
8. Efeminarea.
Sa privim adevarul in fata: transformarea in femeie e un risc foarte real. Pentru ca la nici doua zile dupa Ziua G (de la Gilette) am fost intr-un supermarket sa iau niste chestii si am vazut o beteala foarte frumoasa. Drept pentru care am plecat de acolo cu un brad, o droaie de globuri, un valatuc de beteala si un varf de brad ca un benghi. Si, desigur, fara chestiile pentru care ma dusesem. Nu ramane decat sa sper ca am un capital de testosteron suficient ca sa fac fata. Deocamdata vad ca inca imi reusesc parcarile.
9. Imaginatia
Sau, daca vreti, imaginea. Pentru ca fiind eu pe cale sa ma apuc de treaba, cu lama de ras intr-o mana si cu, uhm, gelul de ras in cealalta, am avut brusc un fel de experienta extra-corporala. Stiti, atunci cand spiritul tau parca iese din corp si il priveste din afara. Ei bine, spiritul meu radea cu lacrimi.
10. Lipsa petrecerilor.
Pai da, nu te mai invita nimeni la petreceri. Ca daca te duci, bei. Daca bei, trebuie sa mergi la baie. Daca mergi la baie, stropesti toti peretii. Pentru ca tii ochii inchisi, intrucat nu suporti sa te uiti la ce tii in mana.
Cam asta e. Asa ca va zic si eu cum i-a zis negrul aluia din matrix: „Ba baiete, gandeste-te bine ce alegi, ca toata lumea ta va fi data peste cap”.
In alta ordine de idei, sa vedem ce alte bucurii a mai adus sezonul asta atat de minunat.
M-am dus la un moment dat sa cumpar o sticla de vodka. Stalinskaya. (Cand zic aia in reclama „vodka numarul 1 din Romania” simt, asa, un fior de mandrie). E, vodka asta vine, pentru mormoni, in doua sticle: aia de un litru si aia de 750 de grame. Iar eu am rugat-o pe vanzatoare sa imi dea o sticla mica, la care tipa s-a uimit pana peste poate „cum mica, domnule, are 750 de grame!”. Vezi ce inseamna marketingul asta? E ca si cum te-ai duce intr-un club de strip-tease si, cand ai mai cere un dans, gagica ti-ar spune „ce faci nene, e al treilea, du-te la nevasta si copil!”
Stiti gardurile alea puse pe langa sinele tramvaiului usor? Am stat eu si m-am gandit, in timp ce ma radeam, si mi-am dat seama ca cine le-a inventat a fost vanator. Pentru ca, daca stai si te gandesti, de cand au plasat gardurile acolo au si soferii mai multe sanse. Inainte pietonul traversa in fuga, trebuia sa fii pe faza. Acum, cat se mocaie ala sa incalece/descalece gardul, pana trage de sarsanale si de pulpana de la haina au si soferii mai lenti ocazia sa il nimereasca.
Am aflat recent ca pe soferul unei firme il cheama Surugiu. Ce tare, va dati seama? Sa mai zici ca nu exista predestinare. E drept, probabil ca nu mi s-ar fi parut asa extraordinar daca ma chema Mitica sau Bebe.
Dom’ne, io nu prea vad utilitatea SUVurilor, adica masini de teren pentru asfalt. Am tot carcotit dar pana la urma m-am convins ca daca exista vreo masina ideala, aia e un Lincoln Navigator. Adica, e drept ca e vreo 60.000 de EURO fara taxe, dar cand vezi o masina de lux, neagra, cu ornamente de crom, cu linie robusta dar totusi stilata, care te lasa sa intuiesti luxul dinauntru, si mai ales cand vezi cat de classy coboara geamul electric pentru a te lasa sa scuturi scrumul afara, ei bine in momentul ala ti-e clar ca mai bine de atata nu se poate. In sensul ca ar mai fi loc de mai bine dar ne pare rau, asta e, nu se poate.
Am vazut recent, pe un site pentru femei frumoase si destepte, sau asa ceva (aha! deci recunoasteti ca exista si grase!) un ghid pentru semnificatiile pozitiei in care doarme un barbat. Daca doarme pe spate inseamna ca e extrovertit, un amant inventiv si stie gramatica. Daca doarme pe o parte e calculat si cu sange rece. Si tot asa. Sincer, io n-am idee in ce pozitie am dormit pan-acuma. In toate, probabil. (pe rand, sper ca e clar.) Stiu, insa, cum o sa dorm de acum incolo: ca pe ace, pentru ca langa mine e o psihopata care sta si se holbeaza la mine in toiul noptii.
Si o sa am mana in panataloni.
Cam astea sunt bucuriile pe care mi le-au adus mie sarbatorile de iarna. Craciun fericit si voua.
Va mai dau o felicitare si gata, am ras-o de aici pana la anul.
