De profundis VII

Va salut din nou.

Zile ocupate, multe chestii de rezolvat, cred ca mai am nitel si devin om serios. Dar o sa imi rup cateva clipe ca sa va zic ce mi-a mai trecut prin cap (uite ce bine ca nu ma duce mintea la prea multe, ca pe urma se ducea naibii tot programul meu).

Eu nu am facut facut armata (si nici nu am avut de gand, asa ca a trebuit sa ma descurc altfel si m-am intors barbat dintr-o tabara la Sinaia), dar incep sa inteleg cum se simteau soldatii pe vreme de razboi. Pentru ca se insoara prietenii mei ceva de speriat, zici ca e vreun lunetist care trage cu verighete. Si ma simt asa cum imi imaginez ca e in transee: stai linistit, vorbesti cu camarazii despre ce ai facut in permisie sau ce i-ai face roscatei din corpul auxiliar, daca ti-ar permite, si deodata ssssssssss-tuf! cade unul in dreapta ta. Nici n-apuci bine sa te intrebi ce a patit, ca ssssssssss-tuf! cade unul in stanga ta. Te cam baga in sperieti! Bine, daca in transee ar fi exact ca la insuratoare, camarazii morti s-ar intoarce dupa un an, sub forma de zombies vegetarieni, si ti-ar spune cu o voca cavernoasa „aoleu, baiete, nu te lasa impuscat ca dai de naiba!”.

Un taximetrist ii povestea unei fete cum sa isi dea seama daca o inseala iubitul: cica daca nu e in stare sa reziste la 7-8, ma rog, „reprize” inseamna ca vine de la alta. Acuma stau si ma intreb, oare ce aditivi baga astia, mai nou, in benzina?

Se schimba, domnule, si societatea in care traim. Ne schimbam cu totii. Uite, de exemplu, cineva se plangea deunazi ca sufera de prostie. Ca este, ce mai incolo-incoace, proasta. Si mi-am dat seama ca acum cativa ani s-ar fi gasit instantaneu 20 de oameni care sa faca bascalie, iar acum s-au gasit, in schimb, 20 care sa afirme ca si ei sunt prosti. Intr-un mod, hehe, foarte veridic. Oamenii au devenit mai amabili! Parca vad ca la alegeri o sa se gaseasca niste milioane de cetateni amabili care sa voteze cu Vadim. (Ca sa inlatur orice eventuale suspiciuni, sa stiti ca eu cand eram mic am fost prieten cu varul unui olimpic la fizica).

Apropo de Vadim, Oana Zavoranu a devenit membru PRM si consilierul de imagine al lui C.V. Tudor. Ba cica o sa candideze si la Camera Deputatilor. Io nu ma opun, ca n-ar fi primul om amabil care ajunge acolo, dar va dati seama, cu Zavoranu deputat, cati romani o sa-si bage vorba aia in ea de politica?

Sarbatorim, pe 1 decembrie, Ziua Mondiala a SIDA. Nu ziua luptei impotriva SIDA, nu ziua dedicata victimelor SIDA, ci ziua SIDA. Este, din cate am inteles, dupa Ziua Mondiala a Holerei si chiar inainte de postul care precede sarbatoarea de trei zile a Holocaustului. Cica dupa acest post se da liber la Zyclon-B.

In vederea unor mici renovari in vastele-mi apartamente am apelat la ajutorul unui zugrav. Cunostinta veche, om capabil si de treaba, tine la bautura. Intr-o zi l-am lasat la lucru, cu o sticluta si treburi precise de facut. Cand am ajuns acasa am gasit treburile facute, sticluta des(-)facuta plus un bilet. Prin care imi transmitea, ce mai incolo-incoace, sa arunc gunoiul si sa spal vasele. Bine ca nu am venit insotit in seara aia, ca parca vad ca imi luam o poseta in cap pe motiv de casnicie tinuta la secret. Nu pot sa nu imi fac, totusi, probleme: nu reusesc sa imi aduc aminte data primei zugraveli facute impreuna, sa aduc si eu un buchet de flori sau ceva bomboane.

Zilele trecute s-a facut repartizarea pe specialitati a absolventilor de Medicina. Practic, aia de au reusit sa treaca examenul isi alegeau specializarea. (Apropo, cea mai tare meserie din lume trebuie sa fie, clar, aia de pediatru. Vorba aia, ce alta meserie iti da voie sa dezbraci legal orice copil vrei? Singura meserie care se apropie, cat de cat, de asta e cea de taximetrist.) In fine, cu ocazia repartizarii asteia povestea cineva ca si-a ales psihiatria. Ca se face, adica, medic psihiatru. Ceea ce nu e o meserie rea, dupa aia de pediatru. La urma urmei, poti sa ai urmatorul dialog: „Iubitule, am ajuns acasa!” „Ah, bine ai venit, cum a fost la servici?” „N-o sa-ti vina sa crezi: nebunie curata!!!” How cool is that?!

Mai recent, zaharul Margaritar ni-l vinde Dan Chisu, alaturi de o domnisoara draguta. Deci mai mult Dan Chisu decat domnisoara. Deci sunt curios daca se vinde ceva. Nu ma intelegeti gresit, eu il admir pe Chisu pentru ca reuseste sa agate toate fatucile alea fara sa aiba banii lui Columbeanu. Iar asta e o chestie. Pe de alta parte, Chisu e asociat in mintea tuturor, presupun, cu Devoratorii. Adica un festival al celor mai inventive/imaginative/etc reclame din lume. Iar reclama la Margaritar e, in cel mai bun caz, mediocra. Asta inseamna ca, la urmatoarea editie a Devoratorilor, lumea o sa se intrebe: „dom’ne, vreau eu, oare, sa ma duc sa ma tund la un frizer chel?” „Vreau sa ma tratez la un dentist stirb?” E ca si cum te-ai duce la acelasi Columbeanu pentru sfaturi in dragoste.

Ma intreba un pusti, mai deunazi, ce e ala oximoron. Si cica sa ii explic asa, mai plastic. Io i-am zis ca e asa, ca si cum iti face o tipa cea mai tare felatie din viata ta, numai ca tocmai a venit de la coafor si nu te lasa sa o mangai pe cap, ca ii strici zulufii. Greseala mea, evident, ca am ales un exemplu nepotrivit pentru varsta pustiului. Care pusti s-a uitat alb la mine si m-a intrebat „bine, bine, da ce naiba sunt aia zulufi?”

Comments (0)
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *