De profundis, XLI

Adică 41. Serios vă zic, trebuie să ne gândim la o soluție pentru numerotarea asta. Că dacă ne gândim doar la chestii ca astea de mai jos nu știu unde ajungem.

Recent a trebuit să pun niște poze cu mine într-o prezentare pentru fabrica de ședințe. Cu ocazia asta am descoperit, cu surprindere, că în majoritatea pozelor pe care le am apare și o bere. Chestia asta m-a pus nițel pe gânduri, poate e un semn că trebuie să schimb ceva? Așa că am luat o decizie radicală.

Trec pe whisky. E paharul mai mic și nu intră în poză.

_______


ziceam că mi-am lăsat barbă. E, mi-a trecut, am dat-o jos. Și dacă tot am dat-o jos am oprit la toate stațiile, vorba englezului. Am făcut o proba și cu mutton chops, a la Lemmy; și cu o mustață din aia pe oală, de șătrar; și cu o mustață de domn, și cu una de Hitler Chaplin. Și în final am ras tot.

E, feedbackul nu a fost grozav. Cu barbă nu le-a plăcut, cu mustață nu le-a plăcut, cu țigănia au fugit de mine, fără nimic iar nu a fost bine.

Încep să cred că problema nu e neapărat părul de pe față, cât fața de sub păr.

_______

Personalul medical, în ansamblu, merită tot respectul după pandemia asta. Serios, de câte ori îmi vine să mă plâng, mă gândesc prin ce trec ei și nu îmi mai vine. Dar hai să vorbim nițel și de scenariști, lumea nu cred că realizează ce impact a avut asupra lor toată perioada asta. (Din nefericire, Cetin a scris deja fix despre asta. Dar eu mă gândisem deja să fac ceva glumă pe subiect și, știți cum e, după un anumit punct e greu să te mai oprești. Așa că asta e, râdeți de două ori și gata.)

Cum o fi să realizezi că tot ce ai făcut, tot ce ai crezut vreodată este de fapt greșit? Oamenii au studiat, au meditat, au cercetat și au propus tot soiul de desfășurări care, de fapt, nu au nicio treabă cu realitatea. Și toate filmele alea, succese mai mari sau mai mici, ar fi arătat cu totul altfel dacă ar fi fost create cu insight-ul de acum.

2012? Oamenii ăia nu s-ar fi bulucit la bărci ca să urce în ele, ci ca să le picheteze, încercând să arate că totul e o conspirație.

Contagion? Nici la vremea aia competența și luciditatea autorităților nu părea plauzibilă, dar să fim serioși, în pandemia asta autoritățile au semănat mai mult cu Doofy din Scary Movie decât cu Beth din Contagion.

28 Days Later…? Pfff, fără niciun activist pentru drepturile zombie-lor? Cine ar mai crede așa gogomănie?

World War Z? Mișto scena cu zombies care urcă pe zid. Era mai realistă dacă era cu oameni de rând care se bulucesc la hârtie igienică.

_______

Ar trebui să interzicem cuvântul „acolo”. Serios, e un termen negativ și dă o turnură agresivă oricărei conversații. Dacă vă gândiți bine, niciuna dintre expresiile uzuale cu „acolo” nu zice ceva de bine.

„Las-o și tu acolo”, că oricum nu mă interesează.

„Ce ai acolo?” Se confiscă!

„Nu te las s-o bagi acolo”, că nu te iubesc.

„E acolo, în debara”, o să cauți 10 minute până să primești indicații utile.

„Cam pe-acolo”, ne țigănim noi la bani mai târziu.

„Fugi de-acolo”, mincinosule!

De aia zic, ar trebui scos cuvântul ăsta din vocabular. Nu are rost să-l păstrăm doar pentru un „o, da, acolo!” din când în când.

Painkiller


Imagine de Luigi Boccardo, de pe Unsplash

Comments (0)
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *