De profundis XX

Graselor, puteti rasufla satisfacute: m-au ajuns urarile voastre de bine (hehehe, evident, grasele n-aveau nicio sansa sa ma prinda din urma). Mi-am rupt, vorba cuiva, mana pentru acceleratie. Iar chestia asta a prilejuit o serie de reflectii, dupa cum urmeaza:

– In ideea de a aduna good karma, astept un gand bun de la toti aia care s-or fi hlizit cand m-au vazut descinzand din masina, cu rolele intr-o mana si gipsul pe cealalta.

– Toata lumea se inghesuie sa imi spuna ca lasa, orice nenorocire aduce ceva bun si ca urmeaza sa mi se intample lucruri minunate. Acum, in afara de varianta in care intalnesc niste fotomodele cu un fetis pentru maini in gips, toate celelalte lucruri placute care imi trec prin cap nu presupun sa ai bolovanul atarnat pe tine. Si atunci intreb si io, ca omul: nu puteam sari peste pasul asta? Iar una s-a depasit pe sine: „din nenorociri se intareste caracterul”. Dincolo de implicatiile deloc placute, cand aveam vreo saispe ani am spart o sticla plina cu whiskey. Daca nici aia nu a functionat, nimic nu o va face.

– Nimic nu subliniaza importanta unei relatii stabile ca gipsul de pe mana dreapta.

Apropo de The Bucket List: N-ai trait pana nu ai vazut un surdo-mut cu celular.

Se apropie sfarsitul lumii. Toate reclamele la bere te bat la cap cu forma. Nu stiu ce se petrece, cred ca a scapat vreo papusica in biroul de marketing si s-a apucat sa semneze propuneri. Pai ba nene, io ma fac arareori vinovat de profunzime, da’ nu era mai important fondul decat forma? Parca vad un cenaclu de domnisoare: „Boon, trebuie sa ne gandim cum sa convingem lumea sa bea berea noastra … da, Tanta, ai vreo idee?” „Pai hai sa facem o sticla asa, mai trendy. Cunoscatorii se omoara dupa chestiile astea”. Si, culmea-culmilor, daca ma uit dupa fundul vreunei gagici si sunt nepasator fata de personalitatea ei, tot eu sunt porcul.

E drept, uneori imi pare bine ca eu mi-am rupt doar mana, nu m-am lovit, ca altii, la cap. Ca baietii de la Becks, de exemplu. Astia au tinut-o, atata amar de timp, una si buna: puritatea germana a berii, doar patru ingrediente si asa mai departe. De exemplu:

Bergenbier: Io sunt cu solidaritatea masculina, prieteni, senzatia aia de tovarasie, pe care o ai cand te uiti cu baietii cum castiga nationala…
Beck’s: Da, dar io am doar patru ingrediente, fara farafastacuri!

Stella Artois: Io am o istorie, o traditie, o reputatie…
Beck’s: Sprachen sie deutsch? Ai auzit, macar, de legea germana a puritatii berii, din anul nu-stiu-cat? Pai ba, mie imi zici de traditie?

Ciucas: Eu sunt facuta cu apa cea mai pura de munte..
Beck’s: Da, dar in apa aia si-au golit toti manelistii scrumierele! Daca vrei calitate si puritate, cheia e la tine!

Ma rog, ati prins ideea. Si Beck’s a tinut-o tot asa, pana intr-o zi in care departamentul de marketing a plecat la Stuffstock, sa isi clateasca si ei gatul cu o vodka dupa toata berea de peste an. Si, inainte sa stinga lumina, ultimul a rugat-o pe femeia de serviciu sa apese pe OK daca apare vreun mesaj pe monitor. Bineinteles, a fost doar o problema de timp pana a aparut mesajul: „Baieti, stiti toata imaginea pe care ne-am construit-o cu greu? O dam naibii. Hai sa punem niste lamaie verde in bere, ca am baut io ieri un ceai la Carturesti si mi-a placut. [Yes] [No]”.

Ca veni vorba de sfarsitul lumii, am vazut acum ceva timp ca se fac ceva mismasuri la centrala nucleara de la Cernavoda. Directorul a organizat o licitatie si..STAI! ROMANII AU O CENTRALA NUCLEARA! Serios, revelatia mi-a provocat o foarte reala panica. Faceti o pauza si ganditi-va la treaba asta: niste romani provoaca si controleaza niste reactii nucleare. Pentru cunoscatori: Inchipuiti-va un Homer Simpson, la serviciu..intr-o zi foarte, foarte proasta.

In cursul unei discutii despre cu totul altceva, am ajuns la concluzia ca Vrajitorul din Oz este o poveste erotica. Serios. O poveste in care gasesti de toate:

Fetita cea cuminte dispare de acasa si ajunge intr-o lume cu o droaie de lucruri noi si ciudate – initiere.

Sperietoarea de ciori – pentru nostalgicii nebuniilor din capita de fan.

Omul de tinichea – masinarii sexuale.

Leul – bestialitate, evident.

Vrajitorul – voyeur.

Vrajitoarea cea rea – sado-maso, dominatie, din astea.

In episodul de maine: Analiza mesajelor sexuale din Punguta cu doi bani.

Probabil ca putini americani isi dau seama, dar Clinton a facut un serviciu enorm poporului. Toata lumea se bate cu pumnul in piept ca e preocupat de problemele tineretului, ca vrea sa ii ajute pe tineri, sa ii impulsioneze si asa mai departe. E bine, Clinton e singurul care a facut-o. Omul era presedinte si putea, la o adica, sa isi gaseasca cea mai sexoasa amanta. Dar nu, el s-a sacrificat si a ales-o pe grasa aia. iar acum, adolescentul american vede o poza cu Lewinsky si isi spune „Clinton hit that? Dude, i can do, like, so much better!”

E adevarat, ulterior avea sa se demonstreze ca Bill Clinton a fost depasit de Adrian Nastase.

The random thought for the english speaker:

As I plan to go buy a motorcycle, I present you a unique opportunity: you get a free ride if you chip in! Besides, if I really like you, I might also take you around on my bike.

Glume din seria: Mars!

Ce fac doi homosexuali cand au emotii? Se incurajeaza reciproc.

Cu acestea, va urez de bine si ma duc sa beau o bere. Cu mana stanga. Bere la cutie din aia obisnuita, demodata.

Aș putea, la o adică, să îți trimit chestii din astea istețe și pe mail.

3 comentarii

Dă-i un răspuns lui sanda Las-o baltă