De ziua mea, partea a doua.

Boon.
Mi s-a atras atentia cum ca scriu prea rar, asa ca sa vedem ce putem face.

A fost ziua mea. Intre multele revelatii, am realizat ca implinesc 26 de ani pe 26 a 6-a 2006. Acuma, io n-am fost niciodata bun la matematica, dar in mod sigur toate cifrele alea semnifica ceva. Asa ca ma gandesc sa nu fiu, cumva, vreun pui de anticrist. E posibil, desigur, sa fiu si un nou Mesia, dar ultimul a murit sarac si inconjurat de barbati; de aceea alegerea e evidenta.

De ziua mea a avut o si o sedinta foto. Domnisoarelor, pastrati-va calmul: eu doar am asistat. Oricum, tanarul model in discutie m-a facut sa inteleg nu numai ca insuratoarea nu e o idee rea, ci si altele:

In primul rand, nu am pic de auto-control. Bine, un pic s-ar putea sa am, ca nu m-am urcat pe piciorul ei. Dar cand se uita in directia mea si zambea, desi stiam ca nu imi zambeste mie si ca, probabil, il asculta pe fotograf, nu puteam sa ma abtin sa zambesc ca idiotul, cu gura pana la urechi.

In al doilea rand, m-am ingrozit vazand cat de usor mima niste zambete foarte naturale. Si mi-am dat seama, cu nesfarsita tristete, ca multe din zambetele pe care le-am smuls femeilor au fost false. Si asta inseamna ca e posibil sa nu fiu deloc asa simpatic precum imi inchipuiam. O lume intreaga incepe sa se naruie. O sa ma opresc aici pentru ca, sincer, nici nu am curaj sa explorez toate aspectele legate de femeile care simuleaza chestii.

Tot de ziua mea am primit un bilet la Depeche Mode.

Frumos, nu zic, dar nu te lasau sa intri cu bauturi. Iar asta insemna ca trebuia sa le cumperi din incinta. E, intrebarea mea e urmatoarea: daca tot au interzis accesul cu bauturi, nu puteau sa interzica si accesul cu femei? Ca atunci nu mai trebuia sa stai la coada un ceas pentru trei Cola, doua Ice Tea, un nectar si una – ba nu, doua ape plate.

Si inainte sa sara toate femeile la gatul meu, am dovada incontestabila: coada de la standul de bere dura maxim 10 minute.

In al doilea rand, daca nu se mai inghesuia lumea la cole si altele de gen, nu mai abuza nimeni de toaletele publice. Nu ma intelegeti gresit, toaletele ecologice sunt o mare inventie; datorita lor lumea a scapat de muscaturi de tantari si de „mami, mami, ce are nenea acolo?”. Pe de alta parte, adevarata fata, cea intunecata, a toaletelor ecologice iese la iveala cand vezi barbati in toata firea cu ochii in lacrimi. Iar pretul asta, va spun eu, e pur si simplu prea mare.

O alta inventie interesanta a fost aia cu brosurile cu repertoriul muzicantilor. Adica scria acolo ce melodii o sa cante si ce versuri au melodiile alea. Un pic jignitor, daca te gandesti ca lumea i-a asteptat douazeci de ani. E, la inceput m-am amuzat, ca imi si inchipuiam cum o sa stea toata lumea cu nasul in carte, ca la corurile bisericesti. Sau ca la bacalaureat, daca dai o bere cui trebuie. Dar pe urma mi-am dat seama ca nu e o idee rea, ba chiar ar putea fi implementata cu succes si la noi.

La manele, de exemplu, ca e greu sa tii evidenta tuturor organelor care te dor. Ba te doare inima de iubire, ba te doare mana ca arunci cu banii, ba te doare-n alta parte de dusmani. Sau poate le incurc eu, si te doare mana de iubire, te doare inima ca dusmanii o duc bine si te doare-n alta parte ca a venit garda si, ei bine, de data asta te-a prins.

E, pentru maximum de succes brosurile noastre ar trebui facute in genul benzilor desenate care se dau prin avioane, cu procedurile de urgenta. Stiti voi, „da-i sutienul inapoi stewardessei, adopta o mina serioasa, du-te incet la locul tau”. Asa si la manelisti, sa detalieze actiunile specifice pentru fiecare melodie, cu schite foarte clare. „Acum lipesti banii pe fruntea lautarului”; „Foloseste indexul si policele pentru a ciupi chelnerita de fund”; „Deschide larg bratele, sa moara dusmanii. De ciuda, de miros, de ce-o fi”.

In incheiere, fara nici o legatura cu ziua mea, am si eu o intrebare: de ce crainicii indica luptatorii dintr-un meci de box folosind culoarea sorturilor? Adica, ai un malac negru care bate un chinez galben ca paiul, dar tu spui „sportivul in chiloti rosii”. Nu, pe bune, care-i faza? Nu impingem lupta anti-discriminare prea departe? E ca si cum ar zice ceva de homosexualii care au manifestat deunazi in Bucuresti ca sunt „domnii aceia cu peruci colorate”.

Pe urma, de ce trebuie sa le spuna chiloti? Chiar vrei sa ti se spuna, cand vezi doi boxeuri care gafaie si transpira pe acolo, ca de fapt te uiti la doi barbati in chiloti? Sorturi, echipament, pantaloni, nadragi, oricum ar fi, dar nu chiloti! Cine, oare, isi doreste sa auda despre barbati in chiloti? Vreau sa spun cine, in afara de domnii aceia, cu peruci colorate?

Comments (0)
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *