Barcelona

Ghidul obiectiv al lui Painkiller pentru turistul norocos

Ce să zic, așa m-am apucat și de fumat. Că e mișto, că toată lumea cool face asta, că să vezi ce o să-ți placă. 

M-am dus, deci, și am tras în piept niște Barcelona. Și ca să nu mă aleg doar cu tusea seacă, m-am apucat să scriu despre cum a fost și ce e de făcut pe acolo, poate i-o fi de folos cuiva. Și când colo, iată-te!

Ideal ar fi să îți torni un pahar, să te așezi comod, eventual să îți scoți sutienul și să savurezi tot ce urmează. Dar dacă ai alt program poți folosi butoanele de mai jos că să sari direct la ce te interesează. 


DESPRE ORAȘCE SĂ VEZIUNDE SĂ DORMICE/UNDE SĂ MĂNÂNCITRANSPORTDIVERSE

Culmea eficienței, îți pun aici și harta cu cele mai importante puncte de interes. Trebuie doar să apeși și apoi să te simți bine.

Hartă interactivă - obiective turistice și restaurante în Barcelona
Click pentru harta interactivă

DESPRE BARCELONA

Barcelona, văzută de pe castelul Montjuic

Cică primul erou ajuns prin locurile alea a fost Heracle, după ce pierduse una din corăbiile care porniseră după Lâna de Aur. A găsit-o, dar marinarii au zis că ei preferă să rămână la plajă, succes mai departe, și uite-așa s-a născut Barcelona. Atitudinea a rămas cam tot aia, dacă stau și mă gândesc.

Probabil fetele care mergeau la plajă pe acolo nu arătau deloc rău, că aproape toată lumea s-a înghesuit să își dea importanță prin zona. Mai întâi romanii, pe urmă vizigoții, pe urmă arabii. Și apoi au început europenii să joace măgărușul cu Barcelona, că pe vremea aia nu aveau Netflix și își umpleau și ei timpul cu ce puteau. Karlingii, casa de Castilia, aia de Aragon, mă rog, toată lumea bună. Acuma regele e din casa de Bourbon, dar nu știu exact cum s-a petrecut asta că aveam treaba.

Mă rog, în momentul de față sunt oarecum autonomi și vor mai mult. Probabil e și ceva istoric, pentru că s-au simțit oprimați după ce i s-au opus lui Franco, dar aparent stau binișor cu banii și nu prea au chef să lase pe altcineva să îi cheltuiască. Parcă și comunismul arată altfel între bogați. 

Ce e de reținut de aici că întreaga regiune e pornită pe independență, chestie pe care o manifestă relativ pașnic. De exemplu, cu simboluri expuse la două balcoane din trei, cu discursuri aprinse prin cârciumi, ocazional cu scuipat polițiștii. Ca turist, dacă nu insiști să îți faci un selfie cu scutierii, nu prea ai de ce să te temi; relatările despre manifestații din media sunt mult exagerate. Ce e posibil, totuși, să te intereseze sunt eventualele greve, deci încearcă să studiezi terenul înainte de plecare. 

Așa, destulă istorie. Cum e Barcelona acum? Păi prima descriere care îți vine în minte e „o gălăgie de spanioli”. Și la propriu și la figurat. 

La figurat, pentru că Barcelona e mare (al doilea cel mai mare oraș spaniol, dacă rețin corect) și e plină. Iar la propriu pentru că toți spaniolii ăia fac un tămbălău ca niște vrăbii gureșe. Nu-s în stare să șoptească nici când anunță că s-a terminat hârtia igienică și a trebuit să improvizeze. Ce să zic, dacă profesoarele mele din liceu vorbeau cu o energie similară, poate se alegea ceva și de mine. 

O altă chestie e că sunt invadați de arabi și de indieni, plus câțiva negri pentru culoare, heh. Pe lângă joburile refuzate de spanioli, ăștia se ocupă în general cu vândutul de chestii pe stradă – de obicei în modul cel mai sâcâitor cu putință. 

Una dintre pasiunile care unesc toate etniile astea e mizeria. Băi, fac ăștia o mizerie de zici că e probă la Olimpiadă. Sigur, puhoiul de turiști nu ajută, dar nu e suficient pentru a justifica toată gunoiada aia. 

Și apropo de puhoi – tot ce e de văzut în oraș e bucșit de turiști. Uneori mă întreb dacă nu scriu și alții ghiduri din astea de călătorie, că prea se înghesuie lumea la obiective. 

Deci dacă ești mai mărunțică de fel, ai grijă să iei cu ține un tânăr voinic, ca să te ridice cât să vezi și tu ce e în galantare la Boquería. 

Bon. Dacă ai ajuns până aici fie ești cel mai mare fan al meu, care ar citi orice iese din penița mea, inclusiv lista de târguieli; fie (pe cine păcălim) ai o soție sau un iubit chitiți pe Barcelona, așa că încerci și tu să vezi cu ce se mănâncă. 

Indiferent de caz, ai venit unde trebuie! Vei afla aici cum poți să mergi la Barcelona și să scapi basma curată, ba chiar să te simți nițeluș bine. O să începem cu:

CE SĂ VEZI ÎN BARCELONA

Girona

Mânăstire din Girona. Ce poți să îți mai dorești? (Mă rog, îți dorești să poți pleca oricând vrei).

Cel mai mișto loc de văzut aici nu e în Barcelona. E la vreo sută de kilometri, foarte accesibil cu trenul din Barcelona-Sants. Nu doar că nu e sufocat de turiști, dar are un centru vechi medieval foarte bine păstrat, iar atmosfera e fermecătoare. Serios, de câte ori m-ai auzit pe mine să zic „fermecătoare”? 

Pe lângă străduțele pe care să le iei la pas, poți să faci un tur pe zidurile orașului (și alea medievale), să vezi podul peste Onyar, construit de Eiffel, să vizitezi câteva biserici (Basílica de Sant Feliu, Sant Martí Sacosta) și muzeul arheologic găzduit de fosta mânăstire Sant Pere de Galligants. Bonus, poți să vizitezi și Catedrala din Girona, unde s-a filmat scena rușinii cu Cersei din Game of Thrones. But you have no shame, do you. 

Sagrada Familia și alte Gaudisme

Bolta (sau coloana vertebrală?) din Sagrada Familia.

Nu o să te mint, nu sunt critic de artă – sunt doar un amator de forme frumoase. Băi, nu rezonez deloc cu ce au făcut oamenii ăia acolo. Zici că Gaudi a fost ceva zidar român, care nu a reușit să bughească unghiurile pereților și a explicat că așa era viziunea. Iar când a văzut că lumea l-a crezut, a început să își facă de cap de-a binelea.

Cică Gaudi a vrut ca Sagrada Familia să fie un far de bunătate pentru toată lumea, indiferent de naționalitate, rasă sau religie. Că urmare, toate națiile și religiile vin să plătească bilet și să fie mânate că vitele pe un traseu și cu o organizare de-a dreptul industriale. Iar înainte să intre, se înghesuie pe toate laturile clădirii, de nu ai loc să calci de ei. La un moment dat am ochit o spărtură în frunziș și m-am dus să fac o poză, dar m-a bătut cineva pe umăr că ăla e loc de selfie-uri și, uite, coada începe acolo.

În plus, Sagrada pare echivalentul cunoscutei ăleia (toți avem câte una) care vorbește fără încetare, are o părere despre orice și ține morțiș să îți povestească cele mai aleatorii chestii – de la bichonul vecinei la capacul de canal de pe stradă la o semi-vedetă de televiziune la verișoara colegei de muncă. Așa și catedrala – au înghesuit pe ea toate simbolurile posibile, cred că dacă te uiți cu atenție găsești și numerele de la Loto, între doi sfinți. Până și turiștilor le e rușine să mai vandalizeze pereții – „las-o, mă, uite câte sunt deja pe ea„.

Ce merită, însă, e interiorul. Care chiar justifică banii și timpul și îmbulzeala. Aspectul general este unul organic, natural; toate liniile fluide din exterior par aici exact unde trebuie să fie iar catedralei îi mai trebuie doar atât de puțin ca să fie vie. Chiar și fără explicațiile despre fațade și culori și semnificații, la un moment dat aproape că începusem să simt un soi de relație directă cu o divinitate, fără mijlocirea oamenilor și clădirilor lor. Evident, în momentul ăla a trecut una decoltată pe lângă mine și cam aia a fost.

Dacă tot te-ai băgat la înghesuială, deci, și ești la Barcelona, merită să faci un efort și să o vizitezi. Poți să și urci într-un turn, dar experiența nu îți oferă absolut nimic notabil. Cel mai important lucru de reținut e să îți cumperi bilet online – altfel îți strici jumătate de zi de concediu înghesuit între 7 turiști, la o coadă imensă.

În rest mai sunt urme ale lui Gaudi prin Barcelona; Casa BatllóCasa VicensFinca Güell cu dragonul de la poartă sunt răspândite prin oraș; mie mi-a fost suficient să le admir pe dinafară, dar multe din ele sunt vizitabile dacă vrei să vezi un castel din nisip ud pe dinăuntru. Park Güell merită vizitat doar dacă vrei să vezi un șir nesfârșit de indieni care și-au întins cearceafurile cu mărunțișuri într-o ambianța gaudiană. Și care sunt, în general, amplasați strategic, să fie siguri că apare măcar câte unul în fiecare poză.

La Rambla

Celebra La Rambla, Barcelona. Ăsta e momentul pe care l-am pândit, să fie mai liber.

O scriu aici doar ca să nu zici pe urmă că nu te-am avertizat. Dacă nu cumva vrei să te apuci de ciordit din buzunarele turiștilor, sau ai bombeurile prea curate și vrei să te calci nițel cu cineva, nu ai niciun motiv să vii pe aici. Dacă vrei să te plimbi pur și simplu, mergi dincolo de Rambla și intră în: 

Barri Gòtic

Stradă din Barri Gòtic, în Barcelona. Și un artist stradal. Să-i zicem Pablo.

Poate îmi plac mie străduțele mărginite de clădiri medievale, dar asta e locul în care merită să petreci cel mai mult timp plimbându-te razna. Toată zona este frumoasă, dar ai și puncte de interes cum ar fi ruinele romane, niște biserici (Santa Eulàlia, La Mercè sau Maria del Pi, care mai de care mai gotică), diverse piețe și piațete (Sant Felip Neri este extrem de populară și pe drept cuvânt, deși acolo nu au avut loc execuții – oamenii au murit doar în urma unor bombe oneste).

Muzee

Zidurile exterioare ale castelului Montjuic, în Barcelona. Îți și pare rău să le ataci.

Una din opțiunile din din Barcelona e muzeul Picasso, deși eu nu am fost acolo, că am destule probleme și-așa. (în apropiere de el se află, însă, Santa Maria del Mar, o catedrală considerată etalonul goticului catalan). 

Merită vizitat Muzeul Maritim, nu doar pentru clădire (fundația căreia a fost pusă cândva în secolul al 13-lea) ci și pentru experiența muzeistică – toate informațiile și exponatele istorice sunt puse în valoare de tehnologia modernă. Tot acolo poți să vezi și o galeră, în caz că ești invitat la vreo nuntă și îți arde de glume. Bonus, duminica accesul e gratuit, deci incearca sa iti organizezi programul.

Chiar lângă muzeu e și monumentul lui Columb. Am impresia că nu se prea știe, dar pentru un 4 euro poți să urci și să te uiți la lume de la 50 de metri înălțime. 

O să trec la muzee și Castelul Montjuic, de pe dealul muntele cu același nume. Poți urca și cu un soi de teleferic, pentru că na, ai ajuns la Barcelona, nu se așteaptă nimeni să te apuci să treci și munții. Cu toată pasiunea mea pentru fortificații, probabil cel mai interesant e că de pe ziduri poți să arunci o privire către portul comercial, să te uiți cum se agită toate macaralele, camioanele și vapoarele, în timp ce tu ești în concediu. 

Plajă

Sigur, ai minim două prietene care s-au extaziat pe Barcelonetta, dar Mamaia e mai aproape. Plus că pe Barcelonetta sunt niște valuri extrem de parșive; m-am dus și eu pe mal să fac o poză ca tot turistul, doar ca să cad în ambuscada unui val. Și am plecat ambuscat până la genunchi, cu încălțări și nădragi cu tot. În fine, nu am resentimente, vreau să îți spun doar că mai bine mergi ceva mai sus, pe plaja Bogatell sau pe Mar Bella

Shopping

Nu poți trece prin Barcelona fără să faci shopping; chiar dacă încerci, tentațiile sunt atât de multe încât îți va fi greu să te abții. Printre magazinele care te așteaptă cu porțile deschise… glumesc, știu că nu pentru sfaturi de shopping ești pe site-ul ăsta. Dacă te bate vreun gând, să știi că nu există nimic special, dar poți încerca în El Corte Inglés (o rețea de malluri răspândită în Spania), pe Passeig de Gracia, adică bulevardul lor local cu pretenții high-end, sau în outlet-ul La Roca.

Alte obiective

Alte obiective din Barcelona. Heh, te-ai prins?

Dacă îți plac panoramele poți să mergi la buncăre (Turó de la Rovira)- o belvedere foarte populară, de unde cuprinzi, într-adevăr. toată Barcelona. Dar dacă nu ai un binoclu la tine nu sunt sigur că merită, mai ales că ai ceva de urcat iar tu ești în vacanță. Mai poți să vizitezi parcul-labirint, dacă vrei să te rătăcești în mod controlat, sau grădina cu cactuși – asta e foarte interesantă, au o sumedenie de soiuri de cactuși în aer liber, iar dacă îi prinzi și înfloriți o să fie mai ceva că orice spectacol. Când am fost eu era închis pentru renovare, așa că a trebuit să empatizez de afară. 

UNDE SĂ DORMI

Încearcă să găsești un hotel în Raval, care este amplasat perfect ca să nu fie în calea valurilor de turiști, dar suficient de aproape de principalele zone de interes.

Sigur, într-un oraș turistic găsești hoteluri pentru toate gusturile, așa că poți sta și în Barri Gòtic, să dormi pe istorie, sau în Sant Antoni, dacă nopțile sunt pentru petrecut, nu pentru dormit. Până la urmă, transportul este foarte bine pus la punct, așa că alege o zonă în funcție de punctele care te interesează mai mult, fără să îți fie teamă că nu o să mai poți ajunge la celelalte.

CE / UNDE SĂ MĂNÂNCI

Tapas

Scenă din La Boquería, în Barcelona

Dacă stau și mă gândesc, ideea unei mese cu gustări variate nu e foarte rea. Mai ales că ai de unde alege – de la pa amb tomàquet, echivalentul spaniolesc al bruschettelor, prin patatas bravas și până la bombas, care sunt niște crochete din cartofi, cu două sosuri plus o semnificație istorică discutabilă.

Poți comanda și brânzeturi, în special tupi – brânză (de vacă în general, dar găsești și de oaie sau capta) maturată în sirop de anason. Drap e o brânză de vacă servită în două variante – proaspătă sau ușor maturată; iar pe post de deșert, mató e o brânză de capra nesărată, tradițională în Catalonia, servită de obicei cu miere și cu miez de nuca. Nu am sfaturi despre cărnuri, jamón ibérico mi se pare nițel prea fezandat, iar alte cărnuri specifice nu mi-au tăiat calea.

Găsești tapas cam peste tot, dar dacă ești prin zona încearcă La Tasqueta de BlaiLa Cova Fumada (una dintre cele mai autentice cârciumi turistice din Barcelona) sau Txokoa – care mie mi s-a părut autentică fără să fie turistică. Sau, la o adică, te duci direct în piața lor centrală, La Boquería, și mănânci de la diversele standuri de acolo, cum ar fi chiar Quim de la Boquería.

Fideuà și paella

Fideuà de Barcelona - ca o paella, dar cu tăieței.

Asta e răspunsul catalanilor la paella valenciană. În esență același lucru, dar cu niște tăieței în loc de orez; fideuà este făcută în mod tradițional cu fructe de mare. Găsești, desigur, și paella clasică, pentru că a fost adoptată cu entuziasm de toți spaniolii. Fideuà foarte bună fac la Mar Salada (chiar dacă toate cârciumile din șir se laudă cu asta). La Perla BCN găsești nu doar o paella foarte bună, ci și diverse alte feluri locale, plus o colecție onestă de vinuri fără pretenții. Mai poți încerca Arrosseria Xàtiva.

Deserturi

Un desert prin Barcelona. El are nume, dar nu îl știu.

Nu pot să spun că m-au dat pe spate. Churros con chocolate sunt ok doar pentru că aș mânca orice are nițică ciocolată. Crema catalană e o cremă de zahăr ars, cu o prezentare poate ușor diferită; e ok doar pentru că aș mânca orice are nițel zahăr. Mamelles de Pedralbes e o budincă cu migdale care impresionează doar prin nume. Și diverse alte tarte și budinci. Cel mai mult mi-a plăcut un soi de crema cu mentă, la Mar Salada; nu am reținut cum se cheamă dar asta nu m-a împiedicat să mănânc de două ori. Și să îi fac poza de mai sus.

Menu del dia

Prânz la Restaurant Occi, în Girona.

Ăsta este, în mod surprinzător, un meniu al zilei, cu feluri relativ fixe. Asta înseamnă că ai, de obicei, câte două variante pentru felul întâi, al doilea și pentru desert, plus o băutură. E o variantă foarte interesantă – nu doar pentru localnici, care se bucură de prețurile mai mici (10-15 €), ci și pentru turiști, care au ocazia să experimenteze feluri mai puțin cunoscute (a se citi turistice). Pentru că, să fim onești, nu aș fi comandat niciodată de capul meu tăieței cu chiftele de vită sau supă de linte. Și cu toate acestea nu îmi pare rău că le-am încercat. Reversul medaliei e că localurile care oferă menu del dia nu prea au alte feluri, așa că dacă nu te atrage oferta zilei va trebui să te ridici și să găsești altă cârciumă. Pentru meniul zilei poți încerca Comida de OllaLa Pubilla sau La Polpa.

TRANSPORT

Transport public în Barcelona.

Ca orice altă destinație turistică, Barcelona oferă numeroase opțiuni de rent-a-car. Eu nu am închiriat mașină, așa că nu pot decât să îți urez să respecți semnele de circulație.

Dacă nu ești șofer, o să te bucuri să afli că transportul de la aeroport e foarte simplu, spre deosebire de alte orașe. Ai un shuttle special, care te duce până în centru; dacă nu ții morțiș să ai wireless (ce naiba, e 2020, ai adus și tu câțiva giga de acasă) poți chiar să iei autobuzul 46, care te duce tot în centru dar la o treime din preț. În mod previzibil, poți folosi aceleași mijloace de transport și la plecare.

Pentru plimbări prin oraș, sistemul de transport în comun este foarte bine pus la punct, în special cu metrou și autobuze. Zona metropolitană e împărțită în zone de transport, dar nu o să intru în detalii – principalele opțiuni sunt cardul T-Casual, cu 10 călătorii, bun dacă mergi mult pe jos, sau Barcelona Tourist Travel Pass, care îți da călătorii nelimitate pentru 3, 4 sau 5 zile, între ora 5 și ora 23.

Se merge mult și pe biciclete și trotinete, în funcție și de anotimp; te împiedici de firme de închiriere la tot pasul. Am văzut că majoritatea site-urilor încurajează turiștii să închirieze un Vespa. E drept că ăla e italian, dar dacă ții morțiș să te dai cu scuterul prin Spania sunt convins că nu te ia nimeni de guler.

În sfârșit, pentru ieșiri în afara orașului – eu insist cu Girona, dar poți încerca și Figueres sau Montserrat, sau chiar burgul medieval de la Montblanc – te descurci fără probleme cu trenul. E de reținut aici doar că prețurile cele mai bune le găsești, în general, cam cu 7 zile înainte de călătorie – iar dacă amâni prea mult e posibil chiar să nu găsești deloc bilete și să mergi cu nașul spaniol.

DIVERSE

Hoți de buzunare

Cică se fură în Barcelona ca-n codru. Nu am pățit-o, dar mi s-a tot spus să am grijă – și pe net, dar și de către diversele cunoștințe. Ai, deci, grijă și tu. Sigur, dacă îți fură cineva portofelul probabil înțelege ce îi spui când strigi după el că-l bagi în mă-sa, dar parcă e o consolare prea mică, mai bine îți păstrezi banii. La fel, se zice că e la modă smulsul telefoanelor din mână, mai ales în metrouri sau zone turistice aglomerate. Deci ține bine de telefon, chit că ieși mai încordată în selfie.

Droguri

Spaniolii în general, iar barcelonezii în fruntea lor, sunt foarte relaxați în materie de droguri. Iarba e deja ca ambrozia la noi, nu scapi de ea nici dacă vrei. Pentru formule mai complexe e suficient să ceri – sau să stai pe loc 10 minute. Dar nu pot să nu remarc – dacă bați atâta drum doar pentru droguri, ori nu știi limba română ori faci ceva greșit.

Sport

Perverși care aleargă prin Barcelona. Din viciu!

Băi, eu tolerez multe; am reușit să trec cu vederea până și parada gay din Valencia, dar ăștia din Barcelona au sărit serios peste cal. Au organizat o paradă pentru cei care, ține-te bine, aleargă de plăcere! Mă rog, ei îi spun maraton, dar tot aia e. Am impresia că unii nu au nicio limită. Mi-a venit să vărs când am văzut un puhoi de oameni (și femei), de toate vârstele, inclusiv copii, alergând doar din viciu.

Dincolo de asta, o să vezi mulți spanioli făcând sport, în parcuri dar și pe stradă. În general jogging, uneori role, plus bicicletele de care am pomenit deja. De altfel, dacă ești pus pe agățat cred că asta e șansa ta cea mai bună – să dai o raită prin parc și să îți alegi o sportivă. E drept, la cât de rare sunt femeile frumoase în Barcelona, probabil că alergatul a devenit o necesitate de supraviețuire.

Perioada ideală

…în care să vizitezi Barcelona e octombrie-noiembrie și martie-aprilie. Sigur, dacă stai nițel să cauți o să vezi că majoritatea recomandă perioade mai aproape de mijlocul anului, dar o să presupun că nu ții morțiș să stai la cozi enorme, iar ca să te freci de altcineva nu ai neapărat nevoie să prinzi un metrou aglomerat. Mergi, deci, pe mâna mea – vremea e suficient de caldă încât să te simți bine, orașul e doar aglomerat, nu plin-ochi, așa că nu o să regreți.

Gata, aici se termină ghidul obiectiv al Barcelonei. Îmi dau seama că tonul nu e chiar pe cât de optimist te așteptai, dar știi bine că eu nu te mint. Nu e cea mai grozavă destinație din lume, dar nici nu vrei regreta că ai vizitat orașul, mai ales înarmat cu sfaturile mele inestimabile. Una peste alta, eu m-am distrat –  și vizitând Barcelona, și scriind ghidul ăsta. Ceea ce îți urez și ție.

Painkiller

Dacă ți-a plăcut ghidul asta, încearcă și ghidul pentru Valencia.
Dacă nu ți-a plăcut ghidul asta, cu atât mai mult – mai da-mi o șansă, încearcă să citești și ghidul celălalt.
Și ține-te bine, că plec la Paris.

Comments (0)
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *