Valencia

Ghidul lui Painkiller pentru turistul cu discernământ

Zi drept, ce îți vine în minte când îți spun „Valencia„? 

Dacă răspunsul e „păi, e în Spania, nu?“, atunci ai nimerit în locul potrivit: aici vei afla și de ce merită vizitată Valencia, dar și detalii despre ce să vezi, unde să mănânci și, per total, ce să faci că să ai o vacanță reușită.

În general ghidurile astea încep cu „am fost acolo ca să nu trebuiască să mergi tu” sau „… ca să aflu pentru tine…”. Nu o să te mint, eu am fost acolo pentru că am avut chef, dar pe urmă m-am gândit să dau mai departe ce am aflat. Ar trebui să primesc ceva puncte și pentru asta, nu?

Ți-aș sugera să citești tot ce urmează, poate ne distrăm și noi dar, dacă te grăbești sau dacă ti-au amorțit picioarele, poți să sari direct la ce te interesează:


DESPRE ORAȘCE SĂ VEZIUNDE SĂ DORMICE / UNDE SĂ MĂNÂNCITRANSPORTDIVERSE

 

În plus, că așa sunt eu, eficient, te las să folosești și harta mea cu principalele puncte de interes. Apasă pe poză, se deschide harta, iar de acolo te descurci tu.

Ghid turistic Valencia - hartă interactivă
Click pentru harta interactivă

Boooon, să ne apucăm de treabă!

DESPRE VALENCIA

Instantaneu în partea nouă a Valenciei. Urâtele dau târcoale.

Frumos oraș, urâte femei. Băi, serios, nasoale rău. Știu toată povestea aia cu „să nu judecăm pe nimeni„, dar unu, eu judec, deci exist și doi, cine a scos vorba asta nu le-a văzut pe nasoalele alea. Dacă o femeie frumoasă e ca un răsărit de soare, atunci orașul ăla e cufundat în beznă eternă. 

Deci dacă scopul principal e să agăți, zi pas și fuga spre Franța sau Italia. Pana mea, pentru alea nu am ghid încă, ești pe cont propriu. 

Sau, planul B, ia ceva tare și du-te în Valencia. Știi că alea urâte se străduiesc mai tare – e, dacă se aplică și la spanioloaice o să fii tratat regește. 

Dacă te interesează bărbații (acum sper că vorbesc pentru cititoare dar, la urmă-urmei, suntem în secolul 21), atunci ai noroc: bărbații, atâta cât mă pricep eu, sunt între nivelul mediu și cel înalt. Și dacă ai toți dintîi și nu arăți chiar ca un sac de tărâțe, o să fie ăia pe tine mai ceva că dulăii pe ciolan. 

Așa. Ghid de călătorie. Să revenim. 

Valencia a fost fondată de romani, puțîn înainte de nașterea lui Hristos, că pe vremea aia așa era, destul de complicat să organizezi grupuri mari de oameni. După asta au venit maurii pe acolo, ca în toată bucata aia de Spanie; mai după anul 1000 europenii au luat-o înapoi și s-au bătut civilizat pe ea, în familie, așa cum se cuvine. Pe noi ne interesează treaba asta pentru că rezultatul e un oraș cu un puternic aer multicultural, de toleranță și, mai ales, de relaxare. 

E drept, la asta ajută și amplasarea: fix în buza Mediteranei și având, în mod previzibil, o climă mediteraneană, adică zile lungi și pline de soare, numai bune să bei o sangria, să mănânci o înghețată și pe urmă să dai o raită pe plajă.

Toate națiile alea care și-au rezemat, de-a lungul istoriei, bicicleta de zidul Valenciei au influențat și arhitectura; în timp s-a coagulat un laitmotiv valencian, așa că ai clădiri în stil gotic valencian, cartiere art nouveau valencian și știi ce, au sangria foarte bună, nu îți mai bate capul cu toate denumirile astea arhitecturale. Iar după sangria ia-o la pas printre clădirile de secol 18-19, presărate cu biserici și fortificații medievale, palmieri, portocali și femeile urâte de care vorbeam mai devreme.

În esență, Valencia are câte ceva pentru oricine și merită vizitată în special pentru combinația de plajă mediteraneană cu istorie europeană; pentru plimbările la întâmplare prin orașul vechi; pentru mâncare și pentru relaxare.

Una dintre cele mai mișto chestii de făcut în orice vacanță e să iei orașul la pas, fără vreun plan sau vreo ora fixă, mai ales că centrul vechi al orașului este foarte întins. Îți voi sugera, totuși, mai jos câteva obiective pe care ar fi bine să le iei în calcul.

CE SĂ VEZI ÎN VALENCIA

Porțile cetății

Torres de Serranos sunt mai înalte decât par in fotografia asta.

Astea sunt chestiile cele mai aproiate de un castel pe care le vei găsi aici. Bă, da’ când făceau ăștia porți nu se încurcau, o poartă din aia zici că e castru roman. 

Nu știu câte or fi construit ăia inițial, prin secolul 14, dar acum au mai rămas două: Torres de Serranos și Torres de Quart. Prima poartă este mai bine pastrată și mai impunătoare – suficient cât să fie folosită la ceremoniile cu demnitari străini. Poate spaniolii vor să le aducă aminte că într-o vreme Torres de Serranos au fost folosite pe post de închisoare. 

Poți să dai roată și să te minunezi de ele sau poți să urci că să râzi de toți grasii care pufaie după două trepte. Odată sus, poți admira, printre creneluri, orasul vechi pe o parte și Grădinile Turia și orașul nou, pe cealaltă. 

Dacă tot ai chef să privești lumea de sus, poate urci și în Quart – poarta e mai mică și ceva mai degradată, dar dacă te pui moț în vârf poți admira Lonja și Mercato Central. Taxa e de doi euro la fiecare, ceea ce înseamnă vreo cinci cenți per crenel, mai mult decât rezonabil. 

La Lonja de la Seda

La Lonja de la Seda, Valencia - detaliu cu tavanul.
Imagine de pe Wikipedia. Că io nu am :(

La Lonja e unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Valencia, dar seamănă cu Meryl Streep – e celebră, e interesant să o vezi o dată dar nu îți prea dai seama de ce e toată lumea așa căzută pe spate. 

De la distanță pare un castelaș mai mic, făcut de un personaj sensibil, care nu a vrut să deranjeze prea tare. 

În realitate aici a fost un soi de bursă a mătăsii – ca un fel de târg, dar cu oameni în costum. Probabil în costum de mătase, dacă stau și mă gândesc. 

Tot aici a fost și un tribunal comercial, plus o închisoare pentru ăia care ieșeau șifonați de la tribunalul comercial. 

Nu ai teribil de multe de văzut, cea mai impresionantă e sala mare, sau „a Coloanelor”, unde poți să admiri niște bijuterii. Glumesc, voiam să văd dacă mai ești atentă – evident, o să admiri niște coloane. 

Dacă tot dai doi euro merită să urmărești și filmul de prezentare, că să înțelegi tot ce urmează să vezi. 

Vizavi de Lonjă

Expozitie foto cu Valencia de adineaori

Mă iertați, știu că nu e ceva uzual, dar ăsta e primul meu ghid turistic. Nu am idee cum se cheamă locul ăla, dar într-o clădire frumoasă, din cărămidă, lipită de Mercado Central, e un spațiu expozițional care merită investigat. Când am fost noi găzduia o expoziție de fotografii de epoca din Valencia și Alicante. Cine știe ce o să găzduiască pe când vizitezi tu? Ce de posibilități!

Mercado Central

Detaliu: clădiri din partea veche a Valenciei

Mercado ăsta e o piață imensă; clădirea e cică art nouveau și poți pierde câteva minute căscând gura la ea. Probabil atmosfera autentică ar fi fost impresionantă, dar în realitate e plin de turiști ca tine, care cască gura, și de comercianți care vor să vândă chestii turiștilor ca tine. 

De aici cel mai mult mi-au plăcut niște clădiri de lângă piață, care stăteau aliniate ca niște soldăței de plumb. 

Soldăței de plumb. 

Că tot veni vorba, există aici și Muzeul soldaților de plumb. Din păcate nu am ajuns să îl vizitez, că „ești om mare, termină cu prostiile„, dar prostiile ne fac viața mai frumoasă așa că poate dai o raită pe acolo. Și poate îmi povestești și mie. 

L’Oceanogràfic

O meduză, acasă la ea la Oceanogràfic

Acvariul ăsta foarte mare e parte dintr-un complex botezat „Orașul artei și științelor”. Merită vizitat și doar ca să îți clătesti ochii cu arhitectura futuristă, înainte să te pierzi iar prin orașul vechi. 

Dintre muzee, doar acvariul a părut de nasul meu, muzeul științelor și cel cu proiecții părând chestii mai potrivite pentru familiile cu copii, săracele. 

Indiferent dacă intri doar la Oceanogràfic (31 de euro) sau și la altele, profită de tehnologie și fă programare online. Scapi de coadă și ajungi mai repede la meduze. Multe chestii de văzut, io o să pomenesc doar turiștii care se maimuțăresc în dreptul pinguinilor și adulții care calcă pe copii ca să între mai repede în încăperea cu vedere 360°. Alte detalii găsești aici

Catedral de Valencia (asta înseamnă în română „Catedrala din Valencia”)

Artist, ce mai! Vitralii în Valencia.

În locul ăla a fost mai întâi ceva templu vizigot, pe urmă o moschee și pe urmă în secolul al 13-lea au venit catolicii cu „ce loc bun să ne facem și noi o catedrală”

Interesant de văzut, cu un amestec de stiluri de la baroc și până la gotic. O să va vină să vă faceți cruce când va cer ăia 8 euro ca să intrați; măcar de banii ăia puteți să vedeți și Sfântul Graal, să racniti „Deus Vult!” și să declarați cruciada încheiată. 

Biserica Sf. Nicolae

Valencia - Tavanul deasupra altarului, în Sf. Nicholas.

Construită în secolul al 13-lea, a fost redecorată în al 17-lea – și le-a ieșit atât de bine încât lumea o compară cu Capela Sixtină. Da, aia a lui Michelangelo. 

Eu mă dau cunoscător într-ale frumosului dar nu sunt musai expert în pictură, așa că am apreciat ghidul audio – unul dintre cele mai bune și utile pe care le-am întâlnit. 

Biletul e tot 8 euro, dar afli cu plăcere că îți oferă și o intrare la:

Muzeul mătăsii

Sf. Nicolae care se gândește la ceva. Poate chiar la mătase.

N-au nici desuuri, nici neglijeuri, nici măcar un obosit din ăla de cearceaf de făcut nebunii pe el. 

Dacă tot ai bătut drumul poți să intri și să afli despre istoria mătăsii valensiene, despre cum a influențat societatea și economia locală, despre cum meseriașii spanioli au influențat piața și știința mătăsii din întreaga lume. 

Mai vezi și niște documente istorice, și o expoziție de rochii la care cea mai impresionantă e sala (decorată cu teracotă), ba chiar și un război de țesut, funcțional; dacă ai noroc prinzi chiar o demonstrație.

Da’ tot mergea un neglijeu, sincer să fiu.

„Grădinile” Turia 

"Grădinile" Turia, în Valencia
Tot de pe Wikipedia și asta. Cine face poze în parc?

Ăsta e un parc imens, cu origini interesante: pe vremuri pe aici curgea răul Turia, dar pe la jumătatea secolului trecut răul a ieșit din matcă, a inundat orașul și a supărat foarte multă lume.

Pentru că spaniolii nu sunt moldoveni, să meargă la crâșmă cât îi desfundă armata, au pus mâna și au deviat răul. iar pe pământul fertil care a rămas în fosta albie au făcut un parc.

În afară de faptul că e parc și e mare, nu impresionează cu nimic, dar poți să faci o plimbare pe acolo. Spaniolii merg la greu pe acolo că să se dea cu bicicleta, să facă picnic, să facă yoga sau alte sporturi. Deci dacă tot îți arde de urâte, poți să te duci acolo la agățat, măcar să găsești o urâtă care să fie în formă.

Casa pisicilor

Casa pisicilor, în Valencia.

Se știe deja că îmi plac pisicile, așa că m-am bucurat când am dat de o casă pentru pisici. Acum îți zic și tie, poate te bucuri și tu. 

E o căsuță mică, dar cu de toate, de la ferestre la acoperiș și chiar o grădiniță; în rest nu face absolut nimic. 

Plaja La Malvarrosa

Nu e cea mai bună fotografie cu plaja din Valencia, dar atâta s-a putut.

Valencia are mai multe plaje; asta e cea mai apropiată de oraș și, deci, cea mai vizitată de turiști. Dar este atât de imensă, încât nu riști să te calci în picioare cu nimeni. Pe plajă bate soarele lejer până spre ora nouă seara, deci o vizită de pe la 5, după „siestă”, va fi exact atât cât trebuie de lungă.

Dacă ești obișnuit cu Mamaia o să te bucuri, aici un șezlong costă doar 5 euro (și încă cinci umbrela). Ba chiar, ține-te bine, dacă stai pe prosop nu o să pici de fraier – majoritatea fix asta fac. În mod notabil, deși am fost câteva zile la rând, nu am auzit nici mcar un singur „Uăăăăăi, vină așilea uăăăăăi„.

Plaja este foarte curată, dotată cu dușuri, cabine de schimb, toalete – ce mai, fix cum trebuie. Pe margine e plin de restaurante care mă aștept să fie exact genul de tourist trap găsit în buza fiecărei plaje. Lumea recomandă l’Estimat, dar decât să mergi acolo și să cheltui o avere mai bine mergi un pic până la Bocadella Tapas.

Împrejurimi

Rinocer și țap în Valencia Bioparc
Tot Wikipedia și asta.

Dacă vrei să faci pauză de Valencia, într-o zi, și să faci o excursie în împrejurimi, prima opțiune trebuie să fie Xativa. Obiectivul numărul unu e castelul, de fapt o fortăreață la care s-a tot construit de pe vremea romanilor. Atenție, însă – ajungi acolo ușor, cu trenul, dar ai apoi de urcat pieptiș vreo jumătate de oră. Știi că ziceam de clima caldă? Nu e ideală pentru urcat. Dacă mergi cu mașina e mai simplu: ai parcare chiar la castel. 

Pe lângă fortăreață poți vizita și orașul propriu-zis, cu biserici de secol 13-14, priveliști asortate și o istorie bogată în Papi. Da, Xativa e leagănul familiei Borgia. Da, ca serialul.

Mai poți să mergi la L’Albufera, un lac și rezervație naturală unde poți să te plimbi pe mal, să faci o tură romantică în barcă sau, presupun, să te rezervi pe cont propriu; poți să mergi și la Alaquàs, ca să vezi un castelaș de secol 16 nițel prea renovat pentru gustul meu; în sfârșit, poți să mergi la Bioparc, unde eu nu am fost pentru că după părerea mea animalele trebuie să rămână acolo unde le e locul – în deșertul african, în jungla tropicală, în Vaslui și așa mai departe.

UNDE SĂ STAI ÎN VALENCIA

Sincer să fiu, am pus rubrica asta aici doar pentru tine – știu că oricine citește un ghid turistic se așteaptă să găsească și informațîi despre cazare.

Din păcate hotelul pe care l-am ales eu a fost doar OK, nu fantastic, adică nivelul pe care îl meriți tu; ca urmare, nu o să ți-l recomand. Ca de obicei, hotelul depinde mult de buget, de locurile care te interesează cel mai mult, de transport și așa mai departe. Ți-aș sugera zona Mestalla – e aproape și de parc, și de centru, și de plajă, atâta vreme cât alegi ceva cu transport la îndemână. E și suficient de liniștit cât să nu îți urle bețivii pe la geam, dar și suficient de elegant că să nu te simți ca ultimul căpșunar. Sunt destule hoteluri de 3 și 4 stele prin zona, dacă nimerești undeva decent zi-mi și mie că poate mă întorc pe acolo.

CE (ȘI UNDE) SĂ MĂNÂNCI ÎN VALENCIA

Paella!

Paella cu fructe de mare în Valencia

Mâncarea aia ca sora mai elegantă a pilafului, aia pe care ți-o bagă sub nas toți spaniolii de parcă au inventat sarmaua, ei bine, paella e un obiectiv turistic în sine, chiar și pentru negrași.

De fapt, paella cică ar fi fost inventată chiar în Valencia, deși în forma inițială avea în ea iepure și alte drăcii. Probabil dacă o să comanzi o paella cu iepure o să se uite ăia la tine ca la Călin Popescu Tăriceanu, pentru că ești la mare iar în Valencia totul este despre fructe de mare!

Cel mai bun loc în care să mănânci o paella este Restaurante Navarro, celebru fix pentru asta. Ai puține șanse să reușești, dacă nu ai o rezervare. Știu că tot eu recomand să va trăiți vacanța fără restricțîi de genul ăsta, dar e o excepție care merită cu vârf și îndesat. Mă rog, doar îndesat, că paella se face în tigaie și nu are vârf. Deci nu mai sta, fă chiar acum o rezervare. Ca să fii sigur că nu te paște nicio dezamăgire, zi-le și că vrei să mănânci paella – aparent dacă nu rezervi și mâncarea există ceva șanse să li se termine ingredientele.

O paella OK e și la Bodegó de la Sarieta sau la Rincón 33 – poate nu chiar la fel de bună ca la Navarro, dar cu siguranță o experiență plăcută. Aici ai și avantajul că mai prinzi loc și fără rezervare, iar prețurile sunt ceva mai accesibile.

Fructe de mare

Paella e doar una din formele în care spaniolii își fac de cap cu fructele de mare. Mai poți să mănânci aici de toate, de la creveți la calamari și o sumedenie de forme de pește. Cică aici există și o specie de scoici specifică locului, clóchinas, iar unul din restaurantele celebre pentru asta e La Pilareta. Eu nu sunt mare fan, așa că ajuns acolo am comandat altceva – niște pește prăjit și calamar care au fost absolut comune. În plus, spaniola mea e mai bună decât engleza ălora, iar eu nu vorbesc spaniolă. Dar, cu toate acestea, dacă ești chitit pe scoici poți să faci o încercare. Mai poți să mergi și la Casa Montaña sau Tasca Sorolla.

Tapas

Tapas în Valencia, cu jamon și brânză

În primul rând, nu te lăsa păcălit de patatas bravas. Ăștia, deși e o gustare de care spaniolii sunt foarte atașați, sunt niște cartofi aurii de rând, de mai că ți-e rușine că ai bătut atâta drum si când ai comandat mâncare fix la ei te-ai oprit. Valensienii au o adevărată cultură a gustărilor, cu de toate de la brânzeturi la cărnuri și la tot soiul de mărunțișuri prăjite.

Deci experimenteaza, în locuri ca Dempanadas sau, și mai bine, la Bocadella Tapas – un restaurant de familie care nu impresionează, realist vorbind, prin nimic, în afară de atmosfera fantastică și cosmopolită. Probabil cel mai puțin pretențios restaurant, a fost de departe cel în care m-am simțit cel mai bine. Cred că a ajutat și sangria. Poți încerca niște tapas și la La Riuá.

Fusion

Sendviș la Toastone, în Valencia

Cred că nu se gândea nici naiba că de fapt eu o să vorbesc de senvișuri. Fusion sună cam pretențios, e drept. Dar în Valencia majoritatea restaurantelor au un program destul de restrictiv, iar dacă nu ești pe fază fix la ora prânzului riști să rămâi cu buza umflată și burta goală. Într-o astfel de situație, sau dacă pur și simplu ești pe fugă, zi pas la Burger King sau McDonalds și oprește pe la Toastone sau Tostadero, care fac niște senvișuri în combinațîi amplasate fix la intersecția dintre familiar și “o țară nouă”.

Înghețată

Spaniolii sunt cam praf la înghețată, dar e vara, ești în vacanță, cum să îți refuzi așa ceva? Așa că du-te frumușel la La Romana și bagă o înghețată adevărată, ca acasă în Italia. Sigur, poți să mai experimentezi, e plin de gelaterii, dar cu puțină precauție, pentru spanioli “artizanal” înseamnă altceva decât credeam eu.

Băutură

Detaliu cu sangria - natură din ce în ce mai vie

Sangria, baby! Mai dulce decât ce beau eu de obicei, dar este de acolo, merge la fix cu atmosfera, plaja, căldura și palmierii. Și e singura băutură pe care chiar îți recomand să o încerci.

În rest mai ai opțiuni de băuturi specifice locului, dar Agua de Valencia e ceva cocktail despre care nu știu să îți spun mare lucru, că nu sunt gay; Cava este un spumant spaniol despre care nu știu, iarăși, să îți spun ceva pentru că nu sunt atât de pretențios.

Evident, au și vinuri, de la albe la roșîi trecând prin rozeuri, dar nu am băut nimic memorabil care să merite recomandat. Degustă și tu, vezi ce nimerești.

În sfârșit, am tot vrut să încerc orxata, care e ceva băutură dulce, răcoritoare; cumva de fiecare dată am ajuns tot la sangria, așa că nu îți pot povești mare lucru nici despre asta. Ți-am zis că sunt incepător într-ale ghidurilor de călătorie.

TRANSPORTUL ÎN VALENCIA

Gara din Valencia

Dacă ai de gând să te plimbi și prin împrejurimi, poți lua în calcul închirierea unei mașini, lucru despre care nu știu să îți spun absolut nimic. 

Dacă vei rămâne în cea mai mare parte a timpului în oraș, îți recomand cu tărie transportul în comun. 

Cu o rețea bogată de metrouri, autobuze și tramvaie, care merg ceas, nu are sens să îți mai bați capul cu parcări, asigurări, designated driver și așa mai departe. 

Cea mai bună opțiune este abonamentul de transport de 1, 2 sau 3 zile (~4, 7, 10 euro), care îți da acces la toate mijloacele de transport din zona A (care acoperă și plaja). Drumurile ocazionale spre periferie, adică alte zone tarifare, pot fi rezolvate cu bilete individuale pentru zonele respective – detalii găsești pe site-ul EMT.

De reținut că, dacă ajungi cu avionul, poți cumpăra bilete chiar din aeroport, iar dacă iei bilet dus-întors îți mai scade doamna aia drăguță vreo doi euro. Tot de reținut este și că transportul de noapte este rezonabil de bogat în opțiuni, deci nu te panica dacă te prinde ora 10.30 (autobuze) sau 11.30 (metrou) în oraș. Mă rog, daca e trecut de 2 (3.30 în weekend) poți să te îngrijorezi un picuț.

În rest, poți închiria aproape orice, de la trotinete electrice la biciclete, scutere, ricșe, Segway… Cred că dacă te uiți atent găsești și un spaniol dispus să te care în spate pentru o mică sumă. Centrele de închiriere sunt, literalmente, la tot pasul, alege unul aproape de hotel și fă-ți de cap. 

Pentru drumurile în afara orașului ai la dispoziție, în general, trenul – cu ocazia asta vizitezi și gara care nu arată rău deloc. 

DIVERSE

A fost prima mea vizită în Spania, așa că nu pot compara Valencia în contextul național, dar față de alte țări impresia generală este de abordare extrem de liberală – fie că e vorba de orientare sexuală, droguri, tatuaje sau alcool. 

Spun asta pe post de introducere pentru că, după cât am râs de orientările sexuale, era inevitabil să îmi dea karma o paradă peste ochi. 

Sex!

Pride Parade 2019 în Valencia

Sub sloganul „Love is love” (chiar și pentru urâte), parada a fost de câteva ori mai mare decat ma așteptam, mai ales că ălora nu le-a furat PSDul nimic. Jumătate de oraș a fost blocat și toată lumea a sărbătorit cu frenezie libertatea sexuala. Zic toată lumea pentru că am fost surprins de câtă lume normală a particiat la marș sau doar a aplaudat de pe margine. 

Sigur, eu aș fi vrut să pun aici o poză cu niște travestiți, că e mai de efect (plus că băiețîi ăia au fost cele mai frumoase femei din Valencia) dar nu am găsit așa că vă pun o poza cu majoritatea: oameni normali, cu haine normale, cu copii, biciclete, prietene și prieteni. 

E o experiență interesantă dacă vă duceți pe acolo cu vreun român tradițional, pentru că poate observa cât de mult sunt afectate fundamentele sociale, în realitate, de orientarea sexuală a cuiva. De asemenea, au tobe. 

Nu am informații despre câți orfani s-au furat cu ocazia paradei ăsteia. 

Cluburi și viață de noapte

Ce să zic, eu sunt mai degrabă genul care merge în baruri, unde bea și vorbește toată seara, dacă are cu cine, sau doar bea, dacă nu are. 

Dar pentru că mă străduiesc să iau în serios treaba asta cu ghidul de călătorie, o să îți zic totuși una-alta și de cluburi. Cică viața de noapte e printre cele mai mișto din Spania; între noi fie vorba un centru universitar nici nu are cum să fie altfel. 

Cele mai mari șanse să găsești ceva pe gustul tău le ai în Barrio del Carmen, iar cluburile cică stau deschise până undeva spre 3-4 dimineața. 

Aparent relaxarea aia spaniolă se aplică și la droguri; dacă mergi seara pe stradă și vezi un grup de minim trei oameni fumând, în jumătate din cazuri când treci pe lângă ei o să miroasă a iarbă. Ăștia nu se remarcă doar prin câți palmieri au plantat. 

Dacă te aștepți să găsești aici sfaturi despre ce soi de iarbă să cumperi, de unde și cât să dai că să nu iei țeapă, ești mai naivă decât ai impresia. 

Perioada ideală

…în care să mergi la Valencia este înainte sau imediat după sezonul estival (aprilie-iunie sau octombrie), vreme perfectă că să te poți bucura de plajă, dar totuși suficient de puțini turiști ca să nu te simți ca o oaie în turmă. 

Sigur, te poți simți bine și într-o mare de turiști, la fel cum poți avea o vizită plăcută și în miezul iernii de 13 grade, dar dacă tot ai citit până aici m-am gândit să îți zic părerea mea. 

Români în Valencia

Să fim onești, dacă ești româncă sau român sunt 95% șanse să te fi întrebat despre muncitori și căpșunari. Restul de 5% sunt muncitorii și căpșunarii. 

În Valencia sunt neașteptat de puțini români – evident, mai dai peste o recepționeră sau treci pe lângă vreun student, dar în rest românii care sunt pe acolo sunt suficient de discreți încât să nu îi simți. 

Mai nasol dacă te întorci când își iau ei concediu de venit acasă – o să suferi în avion cu meltenii și puii lor de o să îți iasă vacanța pe nas. Lecția e să te întorci înainte de 1 iulie. Crede-mă. 

În rest, o să mai dai ocazional de turiști, în general sub forma unui meltean care te calcă în fugă spre acvariu „câta meduzaaaa” sau a unei precupețe care își cicălește bărbatul, dar suficient de rar încât să nu fie deranjant. 

Shopping

În sfârșit, magazinele, deși nu cred că se aștepta nimeni în mod real să dau eu sfaturi de shopping. 

Ei bine, membra expediției noastre însărcinată cu shoppingul s-a declarat nemulțumită per total de oferta magazinelor. Verdictul a fost „nimic notabil„.


Gata, am ajuns la final și îți urez distracție plăcută. La modul general, vreau să zic – ar trebui să ne simțim bine în absolut fiecare zi.

Dar o să mă bucur dacă ajungi în Valencia și îți e vreun pic de folos ghidul ăsta. Stau prost la karma, every little bit helps.

Painkiller

Comments (2)
  1. Vlad 08/07/2019, 11:27 am

    Cava e sampanie si atat. Doar ca nu au voie sa ii spuna sampanie ca au francezii licenta pe denumirea asta iar sampania facuta in spania se numeste cava desi e acelasi lucru, acelasi proces, acelasi gust, etc…

  2. Painkiller 08/07/2019, 1:40 pm

    Bine de știut, probabil și bine de băut.

    Inițial voiam sa mă dau isteț și să zic de prosecco, dar m-ai făcut curios, m-am documentat și aparent prosecco are un proces diferit de șampanie și cava.

    Obositoare ghidurile astea de călătorie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *