I did get back home somehow

Ba nene, orice s-ar zice, e misto in concediu. Iti faci programul cum vrei tu, mergi unde iti tuna – si in ultima vreme se pare ca tuna mai ales in Grecia si Turcia. Si, desigur, Bulgaria e o destinatie tot mai populara, cu atractii turistice cum ar fi mirificul „all-inclusive” si „haine de firma, si tu stii ce ieftine?” (serios, chiar daca nu scrie in ghiduri, e din surse verificate).

In acest consens general (oare exista si consens particular?) eu m-am gasit sa ma duc la Deva, de ma intreba cate-o domnisoara „de ce, s-a intamplat ceva?”.

Daca stau si ma gandesc, prea multe nu am de povestit. La urma-urmei, cum e palinca stiti si voi; slana mancata din brisca la fel, asa ca va cam imaginati cum a fost. Io o sa va zic doar asa, cateva chestii care au iesit in evidenta.

Sa incepem cu sfarsitul – de ce se simt colegii obligati sa te intrebe cum te-ai simtit in concediu? Am fost departe de voi, tu cam cum crezi ca m-am simtit?

Ma rog. Prin Ardeal poate sa te mire, de exemplu, traficul. Aia sunt oameni relaxati, domnule, si ofticosii ceilalti le-au scos vorbe ca ar gandi incet. Ce atatea probleme, ce injuraturi? Baga-te in fata mea, ca ma grabesc nitel da’ nu e un capat de tara. Si uite asa esti intr-o masina, soferul face o manevra pentru care in Bucuresti ar fi fost victima unui adevarat bukkake verbal si cand colo, liniste. Sa nu-ti vina sa crezi.

Pe de alta parte, toti devenii o sa iti povesteasca despre traficul care a devenit infernal. Ca asa nu se mai poate, ca trebuie facut ceva, ca sunt ambuteiaje si mai stiu eu ce. Dupa care iesi la o tura prin oras si vezi ca se circula oribil, ca intr-o duminica de iulie prin Bucuresti.

Pe urma, semafoarele. Ce sa ma mai ascund – daca intr-o noapte ati vazut un tanar (aratos, de altfel) razand ca idiotul in masina, eu eram. Pentru ca semafoarele erau pe galben intermitent, dar clipeau cam cu jumatate din viteza celor din alte zone. Parca ii si vedeam pe tehnicienii care le-au montat. „Intermitent, intermitent, dara sa nu le sleim de puteri!” Sau pe un politist dirijand circulatia: „No. […] Atentie…”

Si, ca tot vorbim de dirijat, trebuind eu sa ma vad cu niste oameni am dezbatut asupra unui punct de intalnire. Si mi s-a propus, foarte practic, sa ne intalnim la coltul de la rond. Iar ca si cum asta n-ar fi de ajuns, ne-am si intalnit, am baut si berea.

Oameni chibzuiti ardelenii, ca, vorba aia, nu de pomana ii Ardealu’ fruncea. Timp de o saptamana in cap, am trecut pe langa un lacat pus pe un maner. Manerul pe un capac, iar capacul deschis. Am vrut sa ii fac si poza, ca avea mai mult farmec, da’ mi-a fost lene si va trebui sa ma credeti pe cuvant. E, lene-lene, da’ tot am chibzuit nitel: Uite cum e omul gospodar – e doar un maner, da’ de ce sa las lumea sa mi-l fure?

Mda, ca tot veni vorba de concedii, a fost si sefa mea. De fapt, s-a intors inainte sa plec eu. Stiti ce mi-a adus din concediu? Fix pula.

Fara nicio legatura cu cele de mai sus, va anunt ca m-am intalnit cu Elvis. Intr-o toaleta. Adica, manat de cateva beri m-am dus si eu la toaleta, intr-un bar, si cand am deschis usa cu cine m-am trezit in fata? Cu Regele rock’n roll-ului. Pacat ca nu s-a nimerit vreun pervers din ala care face poze in toalete, ca serios asta era o fotografie care merita inramata. Amandoi, fata in fata. Eu cu mainile la slit, ca ma grabeam, Regele cu perciuni. Voi cum at fi reactionat in situatia asta? ca tot ce mi-a dat mie prin cap a fost „Dude. Leave the building.”

Si acum, explicatia: Cand m-am intors in Bucuresti am fost cu niste amici intr-o carciuma, sa sarbatorim. De fapt, am impresia ca doar eu am sarbatorit ca m-am intors, ei de fapt sarbatoreau ca s-a deschis carciuma. Cert e ca in acelasi moment si acelasi loc niste oameni aniversau niste ani de la moartea lui Elvis. (Bag de seama ca a fost om rau, nu gluma, Elvis asta, ca nu sarbatoreste lumea asa intens nici ziua in care a murit Iliescu). Si, ce mai incolo-incoace, un nene s-a gandit sa se costumeze in Elvis.

Ce voiam sa zic – ar trebui date niste legi care sa interzica orice fel de costumatie in carciumi (desigur, cu exceptia costumatiei de zi cu zi. Nu vorbesc de genul ala de localuri.) Pai o chestie din asta te poate marca pe viata! Ce te faci, de exemplu, daca te intalnesti cu Darth Vader in toaleta? Sau daca il surprinzi pe Jack Nicholson, scremandu-se intr-o cabina? Nu mai zic, doamne-fereste, de vreun Ron Jeremy. Unu la mana, dupa o faza ca asta poti sa o iei razna. Doi la mana, chiar daca nu o iei razna prietenii te baga in ospiciu oricum. Ca te duci la ei si el zici „n-o sa va vina sa credeti cu cine m-am intalnit”.

Cam asta a fost concediul meu. Si daca va macina si pe voi curiozitatea, concediul a fost ca sexul. Cam scurt, da’ cel putin io m-am simtit bine.

Comments (0)
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *