Implozia

Corporate Fiction 3

Maftei Maftei are 37 de ani. Din ei, 35 trăiți în umbra stră-stră-străbunicului care a creat Redimeniunea. Și 15 ani petrecuți încercând  să îl egaleze, dacă nu să îl depășească.

Seara asta marchează începutul celui de-al 16-lea an – și nu arată promițător. Maftei verifică o ultimă oară cifrele, ajustează cu câțiva microni potentiometrul generatorului și o privește plin de îndoială pe „femeia de serviciu”.

Apetitul general pentru știință e în continuă scădere iar lui Maftei îi e tot mai greu, de la an la an, să găsească asistente pentru experimentele sale.

Acum e silit să se descurce cu Matilda, o prostituată grasă, trecută de prima tinerețe. Nu le mai sucește de mult mințile bărbaților, poate doar vertebrele L4-L5. Asta este – totul se va schimba atunci când va atinge, inevitabil, succesul.

Maftei se îmbărbătează, se asigură că generatorul funcționează și o ciupește pe Matilda de fund.

Luată prin surprindere, Matilda nu înșfacă mopul, conform scenariului, ci aruncă jumătatea de gogoașă pe care o molfăia. În contact cu fluxul energetic, glazura declanșează o reacție de fuziune în lanț. În secunda următoare, universul face implozie.

Io v-am zis că de la grase o să ni se tragă.


THE END


Să fim serioși, nu e ca și cum ați suferi enorm că închei aici seria Corporate Fiction. Reacțiile s-au plasat pe o plajă între „dude, what the fuck” și „nu știu dacă ai luat ceva foarte, foarte bun sau ceva foarte, foarte prost„.

Eu m-am distrat, atâta cât a fost. Inițial aveam de gând să vă povestesc punctual chestii amuzante din lumea asta nouă care e corporația. După care mi-am dat seama că e o dimensiune nouă – și, cu puține înflorituri pe ici pe colo, poate deveni o altă lume pe care să o explorăm din fotoliul de acasă. Sau de pe toaletă, după caz. De ce să vorbesc de HR-iste când pot vorbi de androizi care imită aproape perfect comportamente naturale? Și totuși:

Finalizare prematură, dar am o explicație

La un moment dat m-am apucat să citesc, dintre toate cărțile, The Gone-Away World de Nick Harkaway. Și mi-am dat seama că locul ăla în care voiam eu să mă duc? Băiatul ăsta a ajuns deja acolo. Și și-a construit o cabană. Și s-a cuplat cu două băștinașe iar acum trăiește în huzur, fumând mundis și mâncând fistic toată ziua.

Puteam să scriu anumite chestii mai bine? Sigur. În primul rând eu aș fi strecurat mai multe țâțe. Nu ai cum să refuzi țâțele. Aș fi ras mai mult de proști, într-un mod pur pedagogic. Aș fi îmbrăcat totul în umorul de mare subtilitate cu care v-am obișnuit. Putea să iasă ceva mai mișto decât a scris el? Mnu.

Ca să mă eliberez nițel, o să vă spun ce am apucat să decid că vă povestesc, fără să fie musai chestii foarte conturate.

  • Despre cum m-a recrutat Sugarhole, o corporație înființată de un grup de inițiați dedicați unui singur scop – să împiedice Dimensiunile să se separe complet.
  • Despre domnul Inker, recepționer și auto-declarat sufletul companiei, aparent umanoid dar cu șapte tentacule care ies de sub birou, dând telefoane, mailuri, aranjand dosare și plesnind peste față noii veniți când nu sunt atenți (io am fost atent).
  • Despre grajdieri, un grup pestriț care are grijă de herghelia de sit-sit, niște animale preponderent blânde de la care se recoltează o subtanta specială, mai grea decât plumbul, folosită pentru a lipi fisurile care apar permanent între dimensiuni.
  • Despre sutiene push-up duse la extrem. Serios, opriți-vă, o să va faceți rău. Oricum țâțele trebuie să fie mai jos decât capul.
  • Despre paznici robotizați, dar inofensivi dacă știi să eviți secvențele care îi alarmează. Cam ca viermii ăia din Dune.
  • Despre o călătorie inițiatică în care întâlnești un vraci, un mecanic, doi poștași, un diriginte, trei trecători bine-intenționați, unul care îți pune piedică și un indian despre care nu știi ce să crezi, că ce vorbește el acolo nu e engleză. Răpunsul îl găsești când te întorci de unde ai plecat – e scris pe o hârtie pusă de cineva sub piciorul biroului, să nu se mai miște.
  • Despre un complot de a distruge Terra și de a continua existența doar în Redimensiune.
  • Despre caste de nobili și insulte diplomatice. Alianțe și căsătorii din interes. Bine că s-a terminat Game of Thrones că sigur îmi venea să bag și un dragon pe undeva.
  • Despre Clood, o inteligență artificială care a fost deificată și are o sectă de fanatici care o slujesc fără să fie nevoie.
  • Despre vagabonzi. Despre lupte de gladiatori și sacrificii umane.
  • Despre teste tip „mi-a căzut ceva fix lângă biroul tău, mă voi apleca să o ridic„.

Cam atâta deocamdată, da’ sigur îmi mai veneau câteva idei pe parcurs.

Cu acestea, revenim la programul nostru obișnuit. Mă rog, prima chestie va fi să întrerupem programul obișnuit pentru că plec în vacanță, ne auzim când mă întorc.

Poate vă scriu niște impresii de călătorie, măcar la alea știu sigur că nu s-a mai gândit nimeni.

Painkiller



Imagine de la Plush Design Studio de pe Pexels

Comments (0)
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *