Karma sucks. And other stories.

Toata povestea asta legata de karmic payback incepe sa fie obositoare. Sa va zic ultima aventura.

Ma duc eu, acum ceva timp, la un eveniment. Trebuia sa spun cateva cuvinte, sa ma filmeze niste oameni, sa ma dea la televizor si asa mai departe. Ca tot omul, stabilesc in mintea mea cam despre ce vreau sa vorbesc, imi calc o camasa, imi innod o cravata, ma echipez corespunzator si o iau din loc.

– – – – –

Aici o mica paranteza – cred ca nenea ala care m-a vazut echipat la patru ace, urcandu-ma intr-o masina mai plina de praf decat intregul raliu Paris-Dakar, si-a inchipuit ca sunt vreun bancher scapatat.

– – – – –

Boon. Ajung eu la locul cu pricina si pornesc sa ma plimb, cu pulpanele pardesiului fluturand, printre oameni. Ma mai intalnesc, ici-colo, cu cate un cunoscut, mai schimb doua-trei cuvinte, imi mai este prezentata cate o domnisoara, mai mai plimb nitel si tot asa. Evident, cat timp fac toate astea trec pe langa reprezentante ale sexului frumos care imi zambesc gales, lucru pe care il consider normal. Ce naiba, un barbat chipes, echipat ca la carte, e normal sa atraga atentia!

Ajung pana la urma unde trebuie, ma asez la masa, astept sa imi vina randul, spun ce am de spus, ma filmeaza, mi se multumeste, ne salutam si plec. La plecare, aceleasi zambete din partea femeilor.

In drum spre casa ma opresc sa schimb doua cuvinte cu mama mea. Care ma vede, ma admira, („vezi ca daca vrei poti si sa te imbraci frumos?”) si ma intreaba, inocent, „auzi, tu de cand te plimbi cu slitul descheiat?”

In alta ordine de idei, sa vedem ce mai e in jurul nostru.

Pai, in primul rand, cred ca s-au umplut agentiile de publicitate de abstinenti. Serios, toate reclamele la bauturi incep sa infatiseze tot soiul de retarzi. Alcoolul obisnuia sa fie o indeletnicire nobila, o traditie, un subiect destinat connaiseur-ilor, o voluptate constienta, o expresie a stilului. Bautul era destinat rafinatilor, se publicau manuale de eticheta in domeniu, elitele duceau rafinamentul pe noi culmi…pana in Romania anului 2008.

Pe langa faptul ca forma a ajuns mai importanta decat continutul, lucru de care am mai vorbit, in reclamele la bauturi apar numai muncitori nespalati, specimene grobiene, barbati care isi abuzeaza nevestele si, cel mai probabil, unguri. Acuma sa ne intelegem, eu sunt ultimul om care sa ii refuze cuiva dreptul de a bea alcool, dar in reclamele astea iti sare in ochi un paradox care lezeaza logica oricarui betiv veritabil: paharele.

Pai stai asa, ai patru barbati in mijlocul pustietatii, care n-au mai atins apa de cand si-au varsat, din greseala, spritul pe maneca, dar cand vine vorba de baut apar, ca prin minune, patru pahare? Ai patru muncitori cu mana fina ca o coada de lopata, care isi savureaza coniacul cu cumpatare, cate un paharel? Dorel, nene, il vedeti voi pe Dorel chemand chelnerul „baiete, adu-mi alt pahar, asta e murdar”?

Plimbandu-ma eu, intr-o zi, pe canale am dat peste o emisiune cu un politai sub acoperire. Stiti voi, cu figura ascunsa, vocea modificata electronic etc.. Ce m-a frapat a fost ca nenea asta vorbea corect, ba chiar avea o exprimare elevata. Politistii, bag seama, nu precupetesc niciun efort pentru o acoperire perfecta!

In incheiere, un banc pentru pasionatii de marsuri:

I: Cum iese un homosexual dintr-o incurcatura?

R: Fara niciun chef!

Comments (5)
  1. did 27/11/2008, 4:17 am

    ha! cand sa spun ca te-am gasit si aici [greu era] mi-am dat seama ca n-am berile la mine.

    deci am adus cadou de casa noo un set dinala de pahare. sigur le-ai mai vazut tu pe la cununii. :>

  2. Painkiller 27/11/2008, 5:00 pm

    haha

    Merge si asa, te primesc, paharele le-oi da io cadou altora.

    Iar casa nu e tocmai noua, dar de-abia acum m-am invrednicit sa-mi schimb buletinul :)

  3. Ala care este 09/01/2009, 12:29 pm

    Mai intai sa ma potolesc din ras dupa faza cu slit-ul. In al doilea rand, acum vreo luna jumate am mers din Crangasi pana in Greenhours (aproape) cu slit-ul in aceeasi stare de agregare. Si recunosc, ca si eu m-am simtit special in acele 40 de minute.

    In al doilea rand, produsele de calitate au mai putin nevoie de reclama decat cele destinate maselor. Si in general, sunt unanim acceptate ca marci ce conduc. Red Label nu au reclame (de care sa stiu cel putin. In afara de un billboard langa Muzica, acum cativa ani, alta reclama de-a lor nu am vazut).

    La fel, cate reclame la Dacia vezi, sau Renault, si cate vezi la Jaguar ? (m-am luat si de asta, dar e alta problema).

    Si acum, doua linkuletze. Legate de ce zici :D Feel free to remove my comment.

  4. Ala care este 09/01/2009, 12:30 pm

    Ah, scuze, am uitat sa zic. Am dat de blogul asta dupa ce zeeny (daca o cunosti) mi-a dat un link spre blogul tau, pentru ca am redus analgezicele la niste simple paracetamoale.

  5. Painkiller 09/01/2009, 4:02 pm

    Well, acum catava vreme in fata show-room-ului Jaguar trona o masina pe un podium, cu o inscriptie mare de tot „oferta, numai 26.000 euro” sau asa ceva. Baietii aia sigur au inteles care e spiritul marcii.

    Iar zeeny, clar, e o initiata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *