La Opera!

Bai!” zic eu, “hai sa va duc la opera! O sa va placa!

Atata ca nu i-am dus eu, au venit ei. Si nu a fost opera, ci balet. Iar ei, saracii, mi-au zis dup-aia ca le-a placut.

Dar sa o luam cu inceputul. Ne-am hotarat eu sa mergem la opera, la Carmina Burana. Tip entuziast de felul meu, mi-a scapat ca spectacolul face parte din Festivalul National de Teatru. Si ca artistii sunt din Targu Mures. Asa ca am ajuns, de fapt, la 85% balet modern, 14% teatru si 1% CD-ul cu Carmina Burana.

Un spectacol foarte misto, daca indeplineai macar una din doua calitati: 1. Intelegeai limba latina si 2. Intelegeai/apreciai baletul modern. Asta ca sa intelegeti contextul observatiilor mele. Iar acum, observatiile:

Am stat ca pe ghimpi jumatate de spectacol, asteptand ocazia sa le spun amicilor (ramasi cu gura cascata) “Bai, cand te gandesti ca era cat pe-aci sa ratati ocazia asta!

Latina vorbita cu accent maghiar are un anume je ne sais quoi, Feri-baci.

Ardelenii au un simt al umorului desavarsit. Au inclus in spectacol (de balet!) un baiat care era o combinatie intre Tenacious D si Silent Bob.

Si niste roabe. Unde or fi facut astia recuzita? „Buna ziua, as vrea cinci roabe, 6 butoaie de 500 de litri, 10 scanduri de doi metri si 20 de corzi. Dar stiti ce va rog, sa fie rosii!

La balet nu se aplica regulile de la opera. The fat lady a cantat de la inceput.

In plus, bag de seama ca in baletul modern poti sa faci orice. Si, culmea, totul iese bine. Serios, daca Silent Bob scapa jos roaba cu care dansa, imi dadeam eu seama ca de fapt nu asta era planul?

Tot mai multi scenaristi isi pun artistii sa coboare/interactioneze cu publicul. Bun, am inteles, amprenta contemporana si asa mai departe, dar in ritmul asta cred ca ma las de teatru. Eu interactionez cu oamenii toata ziua, la teatru merg de placere, sa ma relaxez.

Una dintre artiste avea sutien de la Victoria’s Secret. Nu l-a dat jos. Si uite-asa sa dus singura mea sansa sa pricep ceva din toata povestea asta.

Lumea a ajuns sa mearga la Opera ca la butic, slapii mai lipsesc. In curand o sa ma intrebe si plasatoarea exact ce m-au intrebat colegii, la birou: „Vai, ce-i cu tine imbracat asa frumos, te insori?” „Nu.” [corul:]„Oooooooooo, Foooortuuunaaaaaaa!!!

Ca sa nu ramaneti cu impresia gresita, sa stiti ca a fost un spectacol foarte reusit. Toata sala a aplaudat indelung. Si nu cred ca ajunsesera toti acolo din greseala, ca mine. Asa ca, in mod ciudat, la final am ramas cu un sentiment placut. Nu am priceput nimic din tot ce s-a intamplat acolo, dar mi-a parut bine ca am participat si eu. Cam asa cred ca se simt aia care voteaza cu Antonescu.

Va las. Hai ai nostri! Hai cultura!

Painkiller



Foto de Thibault Trillet de pePexels

Comments (0)
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *