Mai bine mănânc de pe jos

Uneori, cand am nervi, îmi vin idei. Uneori ideile alea sunt bune. Nu e cazul acum. Acum doar m-am gândit că dacă unii oameni ar fi restaurante, ar primi nişte review-uri de doi lei. Ar fi la coada listei, cu zero stele.

Serios, nu dau nume, iar departamentul vă las să îl ghiciţi voi (începe cu “c” şi se termină cu “reaţie”), dar dacă numele ar fi o cârciumă recenziile ar suna cam aşa:

– Joi am comandat o bere fără alcool, că aveam nişte drumuri cu maşina. Ospătarul mi-a adus o bere normală. Când l-am rugat să îmi aducă una fără alcool mi-a explicat că el ştie mai bine: ceea ce îmi trebuie mie e o bere serioasă, cu alcool. Dacă insist să beau fără alcool pot să îmi iau de unde vreau, că el nu îmi aduce aşa ceva.

– Ospătarul avea o zi proastă şi s-a răstit că toată lumea vine la el să ia masa şi că el ca urmare e foarte ocupat.

– Am comandat o supă de legume, dar bucătarul a uitat să pună legume. Când am trimis-o înapoi mi s-a spus că sunt eu prea pretenţios – ce, eu nu greşesc niciodată?

– Miercuri am comandat o omletă, dar bucătarul a zis că el nu e bucătar de omlete, poate vreau să mănânc ouă ochiuri.

– Supa comandată a venit la timp, dar în farfurie plată. Da, atât cât a încăput.

– Am comandat felul întâi, felul doi şi desert. La desert am vrut tiramisu; i-am dat bucătarului reţeta şi nişte poze cu tiramisu din alte restaurante, ca să urmeze exact exemplul lor. Felurile întâi şi doi au venit şi au trecut; desertul nu mai venea. Cand am întrebat de el – confuzie. Nu ştiam că vrei şi tiramisu. Exemplele alea? Credeam că sunt aşa, ca să ştim de tiramisu la modul general.

– Sambata dimineata am fost la ei la micul dejun. Am comandat, am asteptat, mancarea nu venea. L-am oprit pe chelner de cateva ori, mi-a zis de fiecare dată că vine acuş, că îl pregăteşte bucătarul. Tot aşa până la ora 12, când l-am întrebat din nou – mi-a zis că la ora aia se serveşte deja prânzul şi are o grămadă de comenzi, nu pot să vin cu pretenţii de mic dejun când toată lumea comandă pentru prânz.

Ceea ce ne aduce la expresia din titlu. Când i-am povestit unei colege despre paralela cu restaurantele, asta a fost concluzia ei. Şi, evident, titlul recenziei.

Tu ce fel de cârciumă ai fi?

Painkiller



Fotografie de Juliana Stein de pe Pexels

Comments (0)
Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *