Merg unde vreau io

Vestea cea mai proasta din ultima vreme este, de departe, faptul ca am devenit pieton. Pe langa faptul ca m-a umplut de dragoste si daruire pentru aproapele meu, lucrul asta mi-a dat ocazia sa observ diverse chestii, ba chiar si sa inteleg o parte din ele.

De exemplu, au inflorit ciresii. Si salcamii si inca niste copaci care nu stiu ce sunt. Chestia asta m-ar umple, in mod normal, de o stare foarte misto de multumire sufleteasca. Cand vedeam ciresii infloriti, soare afara, pasarelele ciripind etc. imi spuneam ca, gata, a venit primavara, toate sunt frumoase, parca mi-a trecut si mahmureala. Ei bine, nu! Nu stiu cum sa va spun, da afara era frigul naibii. Nu stiu cu ce vitamine stropesc astia ciresii, cert e ca ei infloreau bine-mersi, iar io am dardait in alea 10 minute de mers pe jos de mi-au sarit capacele.

E, cu ocazia asta am invatat ca nu toate lucrurile sunt ce par a fi (cam cum e cu WonderBra, daca stai si te gandesti). Si ca, probabil, de nenumarate ori am petrecut fredonand o zi intreaga, convins ca este o zi minunata si ca totul merge brici, in timp ce pietonii din anturajul meu s-or fi uitat straniu la mine „ia uite si la nataraul asta, ce o fi luat de e asa fericit”.

Recunosc, asta era acum vreo doua saptamani. intre timp ori s-a facut mai cald ori m-am calit io, cert e ca acum chiar pare o primavara misto. Si trecand pe sub un cires din asta inflorit si parfumat, incalzit de soare, infiorat de cate o adiere care inca nu stie ca a venit primavara, te trezesti ca te apuca un chef din ala nebun sa te plimbi brambura prin parc cu o persoana iubita. Sau macar simpatica. Sau macar cu tate mari, tot e mai bine decat nimic. E, si in mijlocul efuziunii asteia sentimentale te opresti si zici „auzi, sper ca mergem cu masina ta, ca nu bat drumul pe jos nici picat cu ceara”.

Ma rog, in general persoana simpatica te injura si tot cu metroul ajungi unde ai treaba. Asta dupa ce dai o avere, in bere, pe taxiuri. Iar in metrou, oho, o intreaga lume de noi experiente. De exemplu, stiti ca pe mine m-au atras de mult consideratiile sociologice. Ei bine, concluzia este ca oamenii sunt niste vite. Serios, se zice ca sunt oi, dar nu e adevarat. Pentru ca oile au marea calitate de a merge unele dupa celelalte. Oamenii stiu unde vor sa mearga si basta. Tineti minte filmele alea cu cowboy si cu mexicani care muncesc, in care era filmata o „stampede”, adicatelea cavalcada? Asa e si la metrou: se deschid usile si gata, toata lumea se imbulzeste, indiferent de ce e in fata, in lateral sau in jur. Iar conductorul scuipa o gura de tutun de mestecat si urla „staaaampeeeeede! run for your lives!”

Mai jenant e ca te trezesti, ca fost sofer, gandind ca si cum ai fi inca la volan. Si nu ma refer aici la „cine dracu’ ti-a dat carnet”, ci la faptul ca e deosebit de straniu sa injuri fara sa claxonezi. Eu, ma stiti, sunt calmul intruchipat, da’ parca tot iti vine sa te infigi in claxon cateodata. Or, pieton fiind, ce poti face? sa ii dai una dupa ceafa? Ma gandesc sa imi iau o goarna din aia cu aer comprimat, vazuta tot in filmele americane. Da, alea cu fratii, petreceri si studente bete. Si cand imi taie cineva fata sa ii bag goarna in ureche si sa urlu „alooo, daca vrei sa simti ceva tare-n spate incearca la Opera!”

Boon, cert e ca am inceput sa ma simt batran. Au schimbat astia metrourile. Nu mai sunt metrourile de odinioara, care au dus mii de navestiste la Apaca, mii de membri de partid la congrese, mii de elevi la carciuma de langa liceu. (asa am auzit cel putin, ca io eram la ore). Nu. Au bagat metrouri noi, moderne. Cu nume de flori. Nu, pe bune, care e faza cu numele de flori? Adica avem barbati cu uniforme si caschete, nume de flori…astia ori sunt fani Village People, ori s-a gandit vreun sef de la Metrorex sa ii faca o surpriza prietenei lui. „Uite, draga, pentru tine. Lasa, sunt sigur ca nu se prinde nimeni”.

Eh, de bine, de rau nu sunt asa de batran: inca mai recunosc taranii din metrouri, cat or fi ele de noi. Si aici ma refer si la taranii nostri de Bucuresti, si la taranii propriu-zisi. Pai da, n-ai trait pana nu ai vazut un taran cu galetile cu branza si sacosele de rafie urcandu-se intr-un metrou modern. Zambila, daca imi amintesc bine. E, mai ales ca la minunile astea de metrouri noi vagoanele comunica intre ele, se raspandeste aroma aia de putina mai ceva ca filmele cu scene de sex cu vedete. Numai ca e cam la fel ca steaua aia a lui Eminescu, sau cum il chema pe fotbalistul ala care a zis bancul: pana ajunge mirosul la tine, in capatul trenului, taranul saracul e coborat de doua statii.

Serios, acu’, ia imaginati-va ca urcati intr-o zi in metrou, la un moment dat va dezmeticiti si va uitati in jur si, stupoare! nu tu aurolaci, nu tu tarani, nu tu sonerii cu mp3, nu tu miros de transpiratie de ieri sau de vodka de dimineata (nu ca asta e neaparat ceva rau, la urma-urmei nu e ca si cum ai fi beat la volan, nu?). In jurul tau numai si numai oameni seriosi, costume de zi, fuste si taioare, ici-colo cate un decolteu interesant dar cu bun gust, se citeste Ziarul Financiar si Llosa. OK, si Belle du Jour. Ce ati face in situatia asta? Va zic io: „OK, OK, m-ati avut, Acum spuneti-mi, unde e camera aia?”

In sfarsit, intr-o cu totul alta ordine de idei, la sectia de politie pentru accidente usoare din sectorul 1 exista niste televizoare cu plasma. Pe care ruleaza ba un film, ba Teo, ba cate o reclama. Io am prins, intamplator, de vreo 10 ori o reclama la un suv, nu spui care, care arata un nene cum fuge cu masina de o cavalcada de bizoni (ha! ce coincidenta! la mine a fost invers). E, dupa niste manevre impresionate, intoarceri bruste si mai stiu eu ce, reuseste sa doseasca masina dupa o stanca, neatinsa. Masina, nu stanca. Moment in care vezi pe fetele impricinatilor din sectia de politie o profunda uimire, care lasa imediat locul unui sentiment de ura: „ia uite, tu-l in gura, nici macar n-a zgariat-o!”.

Si stirea saptamanii: femeile si-au dat arama pe fata! La propriu! Stiti cum o tot tineau femeile langa despre „personalitatea e cea care conteaza”, „sentiment curat”, „onestitate”, „n-as suporta o minciuna intre noi”? Basme! Banditele de la Max Factor s-au saturat de ascunzisuri: acum vand un fond de ten care, spus fara niciun ocolis, cica te face sa arati cu 5 ani mai tanara! Va dati seama ce treaba a naibii? Pana acuma riscai, dupa o betie in oras, sa le povestesti prietenilor „…si dimineata, cand m-am trezit si m-am uitat cine era cu mine in pat, sa lesin: Una, bai, urata cu spume!” E bine, o sa va aduceti aminte de asta cu nostalgie. pentru ca de acuma o sa povestiti „…si dimineata, cand ma uit, ghiciti cine era langa mine in pat!…diriga mea din liceu!”

Astept cu interes crema care te face sa pari cu 5 kilograme mai slaba. Sa vezi atunci cavalcada.

Comments (0)
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *