… si acum, pe muzica!

Ei bine, cum stateam eu sambata si imi vedeam de treburile mele, primesc un telefon de la un amic. Iar amicul respectiv ma informeaza ca sta la masa cu partenera mea de la cursul de dans de luni seara.

Zis si facut: nici nu s-a facut bine miercuri seara, ca noi eram la locul faptei, gata sa o punem de un „Dirty Dancing 3: Bucharest late afternoons”.

Stiti seria aia de reclame la Mastercard, cu „priceless”? Am si eu o idee de scenariu:

Tennis shoes: 100 €
Sweat pants: 70 €
3 shots to get in the mood for dancing: 30 €
3 beers to build up confidence: 40 €
The look on the instructor’s face when you totally screw up the routine: priceless.

Din cei patru care ne-am dus la curs, doar amicul Vlad stia sa danseze. Motiv pentru care o sa il lasam deoparte, si vom reveni la el la sfarsit.

Lume multa, domnule, se inghesuie lumea sa invete sa danseze. Ba chiar am observat, cu reala bucurie si imensa usurare, ca era acolo si un cuplu de varsta a treia. Mie batranii mi se par foarte simpatici, in primul rand pentru ca daca se imbata au mai multe povesti haioase de spus. In al doilea rand, daca fur cirese din livada lor nu pot sa ma ajunga din urma. Mai era si un al treilea rand, dar se pare ca totusi POT sa danseze mai bine ca mine.

De fapt, pe cand ma indeletniceam cu o figura foarte complicata (numita, cum am aflat ulterior, „pas de baza”) l-am auzit pe instructor indemnand-ul pe om cu „hai, tataie, mai cu viata!” Era cat pe-aci sa ma iau de el pentru lipsa de politete dar, recunosc cu rusine, am aflat ca mi se adresase mie.

Am reusit, totusi, sa ma simt superior fata de domnul in chestiune in momentul in care a inceput sa se certe cu consoarta. Am un avantaj de necontestat, care face cat toate figurile alea smechere. Partenera mea, de altfel foarte rabdatoare si ingaduitoare, nu poate sa ma cicaleasca sau sa ma trimita sa dorm pe canapea pentru ca am calcat-o pe bombeu. Acum e clar: batranul dansa asa bine de frica!!

O alta chestie interesanta la cursurile astea de dans e ca se schimba partenerele. Altfel zis, de ce sa chinui doar o femeie, cand le poti face pe toate zece sa te urasca? Probabil ca singura chestie pozitiva care a iesit din asta a fost ca i-am impacat pe cei doi batrani. Femeia, adica, a vazut ca omul ei, chiar daca are toane, o unghie incarnata si o pasiune pentru Andreea Marin, nu este cel mai prost dansator din clasa.

Pe de alta parte, am inceput sa apreciez la adevarata valoare femeile care conduc dansul. Vedeti voi, cursantii cestilanti exersau, deja, de vreo trei saptamani cand am aparut noi. De aceea mai ca nu lacrimam de recunostinta cand incepea vreuna sa faca piruete cu mine.

Alta chestie misto in sala de dans sunt oglinzile. Care au, desigur, o sumedenie de rosturi, desi probabil cel mai important rol e sa iti demonstreze ca nu ar mai trebui sa dansezi niciodata. Nici macar singur in casa, in penumbra, cu jaluzelele trase. Evident, eu nu o sa renunt pentru ca, ei bine, nu vreau. Va fi nevoie, insa, ca data viitoare sa beau inainte de curs pana ajung sa vad usor neclar.

In sfarsit, e problema numaratorii. Dupa un ceas sau doua de lectii, pleci acasa fredonand fara sa-ti dai seama „unu-doi-trei-si-patru”. Parca ma vad, la sfarsitul cursului, dansand cu vreo domnisoara si aplecandu-ma, din cand in cand, sa-i soptesc la ureche „…doi, trei, patru”. Nu zic, e un sacrificiu pe care sunt dispus sa-l fac, dar am de gand sa il rog pe instructor sa foloseasca si alte numere, ca daca o tine tot asa intr-o luna nu o sa mai fiu in stare nici macar sa cumpar o paine.

Iar acum, dupa toate aceste observatii personale, devine evident ce risc si-a asumat Vlad ducandu-ne la instructorul respectiv, cu care este (era?) prieten. Si subliniez ce recunoscatori ii suntem, ca sa ne mai duca si data viitoare.

In incheiere si fara nici o legatura, am o veste buna. Seful meu tocmai mi-a dat, astazi, primul bonus dintr-un lung sir ce va sa urmeze. Ce e mai interesant e ca pe plicul cu pricina scrie „pentru Painkiller”. Iar asta m-a facut sa realizez un lucru: nu este obligatoriu ca doar fanii din cadrul firmei sa imi dea prime si bonusuri. Simtiti-va, de aceea, liberi sa va manifestati aprecierea, preferabil in bani gheata sau bauturi alcoolice.

Comments (0)
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *