Vodka. Just like water, only better.

Ei bine, m-am intors (iarasi) din vacanta.

Am fost, tin sa va anunt, la prietenii nostri de peste Prut. De fapt am plecat la prietenii lor de peste Prut, ca eu nu prea cunosteam lume pe acolo, dar asta s-a schimbat. Cum se leaga prieteniile cel mai bine, daca nu la un pahar de bautura?

Una peste alta, judecand din poze m-am distrat teribil, desi cred ca e ceva obicei la moldoveni sa pozezi intotdeauna cu un pahar in mana. In cele ce urmeaza o sa insir cateva impresii personale si nitel incetosate despre frumoasa Republica Moldova, dar nu inainte de a va avertiza ca dupa o eventuala excursie in zona o sa riscati oarecari dureri de cap.

Nu am pierdut timpul si am inceput sa fac impresie inca din Romania – din Galati, mai exact, unde am lasat-o pe casierita dintr-o benzinarie cu idei foarte stranii despre tineretul din ziua de azi. Fata, saraca, se afla in zona pe cand ii ceream o tigara Alinei (si un foc, si o fisa sa-mi iau o cafea) iar ea, cu dragalasenia caracteristica femeilor, ma refuza. Dupa negocierile de rigoare a cedat, moment in care casierita a remarcat ca si prietenul ei fumeaza, dar macar isi ia singur tigari si nu ii cere ei bani. La care Alina a anuntat-o ca nu eu sunt prietenul ei ci Johnny, care tocmai intra. Iar Johnny i-a spus ca eu sunt cavalerul de onoare. Mie nu imi mai ramasese de zis decat la revedere, drept pentru care am salutat politicos si am iesit.

Moldovenii sunt, va zic io, mai ospitalieri decat s-ar crede. Stiu ca noi, romanii, ne consideram in mod traditional ai mai primitori oameni din lume, dar sa fim seriosi – noi intindem o bucata de paine, si aia nesarata. Moldovenii te asteapta cu paharul plin. In scurtul timp petrecut acolo am facut o droaie de vizite, am cunoscut o droaie de oameni si am ajuns la concluzia ca in Moldova exista doua categorii de gazde. Prima e a celor care, dupa ce le spui „Salut, eu sunt Radu” raspund „Salut, ce bei?”. A doua e cea a gazdelor care raspund cu „Salut, uite un paharel de vodka”.

Un alta concluzie la care am ajuns dupa rationamente foarte complexe (si cateva ocazii in care i-am incurcat pe unii cu altii) e ca moldovenii au ajuns la toata gama de nume folosite in prezent de la un numar foarte restrans de nume, din care au aparut, in timp, diverse derivate, in functie de cat de beat era ala care rostea. Va inchipuiti, de aceea, cu cata dificultate am navigat printre Aleona, Lena, Lina, Liuba si Igor. Din fericire am descoperit si un avantaj in toata treaba asta: numele fiind relativ asemanatoare, daca ti se impleticeste nitel limba chiar ai sanse sa iasa ce trebuia, indiferent de ce nume voiai tu sa pronunti.

Lucru bine de stiut, o nevasta din Republica Moldova nu e deloc o idee rea. Si nu spun asta gandindu-ma la bunaciunea de verisoara a lui Johnny, ci pentru ca moldovencele sunt senzational de ingaduitoare cu betivii. E drept ca a doua zi, cand iti tremura mana de-ti sare ciorba din lingura, te iau nitel peste picior, dar ce e important e ca in loc de „porcule, betivule, in halul asta de betie se vine acasa?” al unei romance, acolo ai parte de „stii ce, nu vrei mai bine sa te culci? ca pari cam obosit”.

Despre drumurile lor nu am cuvinte prea frumoase. Nu o sa spun, acum, ca dupa drumul in Moldova ma doare fundul, pentru ca n-am de unde sa stiu ce pervers o fi citind ce scriu eu aicea. O sa spun, insa, ca nu am vazut o parte din frumusetile tarii din cauza ca ma uitam dupa un maner de care sa ma tin. Cat despre soferi, e greu de spus daca merg foarte bine sau foarte prost. De exemplu, daca un sofer de microbuz se urca pe trotuar, trece razant pe langa un pieton si o banca destinata odihnei, revine pe drum fara sa incetineasca o clipa si in tot timpul asta nu il claxoneaza deloc pe ala care s-a bagat pe contrasens, se cheama ca sofeaza bine sau rau?

Un moment notabil a fost si ala al cumparaturilor din duty-free. Pentru ca, sa fim seriosi, nimeni nu poate ramane indiferent la ideea de duty-free. E, se intampla ca noi am plecat de acolo cu bratele pline de sticle si ciocolata. Noroc mare cu Madalina care i-a cerut prietenului un parfum, ca altfel ar fi crezut vanzatoarele ca suntem, doamne-fereste, vreun soi de alcoolici.

Cam asta ar fi, ma tem, tot. Am realizat ca nu sunt chiar genul standard de turist cand am purtat o mica discutie cu vanzatorul de la colt. Auzind omul ca am fost in Chisinau m-a intrebat daca sunt raketi (i-am zis ca ori nu sunt ori am baut cu ei) si daca am vizitat catacombele de 15 kilometri, palatul nu-stiu-care si celebrul muzeu al comunismului. Cum raspunsul era „nu”, m-am simtit nitel rusinat dar mi-am dat seama ca, la urma-urmei, nu am fost chiar de pomana. Ce naiba, doar am baut 15 soiuri de alcool!

—————————————————-

In alta ordine de idei, cica bautura a facut posibile o sumedenie de nascociri care ar fi ramas, altminterea, neinventate. Si ce ne-am face, de exemplu, fara jeleuri cu gust de bere? Sau cat timp am mai fi suportat femeile la volan, daca nu se inventa o masina care sa parcheze singura? Da, evident ca habar nu aveati. Ei bine, un nene pasionat de gadgeturi a pus pe picioare www.slickdeals.ro, iar acum avem sansa sa folosim Internetul si in scopuri educative. Intre doua filmulete porno si un chain-letter, desigur.

Comments (0)
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *