When Cuchi met Willy

Cum concediile sunt rezervate pentru cei cu servici, tin sa va anunt ca tocmai m-am intors dintr-un voiaj de relaxare. Bine v-am gasit.

Mai intai si mai intai am fost la mare. Acuma, nu stiu ce parere aveti voi despre litoralul romanesc, dar eu o sa imi aduc mereu aminte de el, in anii viitori, cand o sa ma duc la plaja in orice alta tara.

Sa punctam cateva momente:

– Baiatul ala care avea grija de sezlonguri m-a anuntat ca pe litoralul romanesc serviciile sunt la pamant. Si ca daca vreau ceva ca lumea sa ma duc in Italia, Spania etc.. Chestie care seamana, nu-i asa, cu o nevasta care te informeaza ca sora ei e mult mai priceputa la felatii.

– Propun un studiu: „Copiii care se joaca pe plaja, cu mingea, ca factor demografic”. Ar fi interesant de vazut daca rezultatul final e un numar pozitiv sau negativ: copii omorati in bataie pe plaja, versus copii nascuti dupa ce iti bagi ceva in mamele care nu i-au educat pe primii.

Mi s-a spus ca reactia la plozii de pe plaja e un semn clar ca am imbatranit. Tot ce se poate; la urma-urmei, mai bine imbatranesc acuma, cand inca pot sa alerg si sa le prind pe puslamalele alea. Pe de alta parte, un baston solid, din ceva esenta tare, are avantajele lui…

– Cred ca ar fi o poanta tare sa te faci ca o iei la fuga, dupa ce vreun turist iti da aparatul sa ii faci o poza. Desigur, imi inchipui ca ala nu o sa fie teribil de amuzat. Dar probabil ca o sa se calmeze cand vede ca i-l dai inapoi. Si, ce naiba, chiar daca nu ii trec nervii, doar nu o sa sara la bataie cu un batran.

– Nu am vazut de cand sunt atatea femei cu personalitati frumoase la un loc. Cred ca am aflat motivul pentru care pe plajele romanesti nu esueaza nicio balena: cand trece gasca de balene pe langa mal le vad pe frumusetile astea si isi spun „Hei, hai sa cautam alta plaja, aici au ajuns altele inaintea noastra”.

Dincolo de glume, ajungi sa te intrebi, foarte serios, de ce plaja e plina de atat de infiorator de multe grase – mai multe decat poate suporta pana si cel mai corect din punct de vedere politic barbat. Una din explicatii e ca toate alea sub care nu se rupe patul sunt acasa. Fac copii pe care ii trimit pe plaja cu mingea.

– Daca joci sah pe plaja sau la piscina se uita lumea la tine ca la OTV. Asta, desigur, in cazul in care nu sta vreo grasa pe langa tine. Ca atunci poti sa joci si vreun giulgiu la zaruri, ca tot nu te vede nimeni.

– L-am cunoscut pe Cuchi, un canis, mic, alb si neastamparat. Cateii astia ar trebui sa se vanda cu un manual de utilizare: „Nu iti cumpara acest caine daca nu esti o tanara zvelta si sexy”. Pentru ca daca nu esti o tanara zvelta si sexy (vezi pagina unu din „Manualul de utilizare al canisului”) spectatorul nevinovat vede un canis mic si neastamparat dupa care tropaie trei grase mari si neastamparate. Imbracate -oroare!!- in costume de baie. Ma rog, asa au avut si turistii ocazia sa studieze, in piscina, cum se formeaza valurile seismice.

Boon. Dupa asta am plecat prin tara – in ideea ca si daca intalnesc, in cel mai rau caz, aceiasi oameni, cu acelasi comportament, aceeasi educatie si aceleasi kilograme, macar nu o sa trebuiasca sa ii vad dezbracati.

Si uite asa am ajuns la Deva, unde locuieste bunica mea, si prin imprejurimi, unde locuiesc diferite persoane.

Cu voia voastra o sa punctam, iar, cateva momente:

– Cred ca imi dadeam prea mare importanta. Bunica mea m-a trecut, in agenda cu numere de telefon, drept „Radu (Bucuresti): 0723….”

– Am ajuns la Deva intr-o duminica seara. Strazile pline de terase, terasele pline de lume. Am dat sa ma mir, dar era seara tarziu si am lasat-o pe luni dimineata. Cand am iesit prin oras si am vazut strazile pline de terase, terasele pline de lume. Nene, cum naiba se vaita astia ca nu sunt locuri de munca in regiune? Cred ca acolo si daca ai Parkinson se gaseste cineva sa te angajeze chelner.

Uite-asa m-am plimbat eu pe acolo, mirandu-ma cat de multa lume e la terase, fie zi, fie noapte, pana cand am aflat ce preturi avea berea la terasele din buricul targului. Din acel moment m-am mirat in continuare, dar de pe un scaun, din spatele unei beri.

– Am fost si in satul strabunicului meu – un sat risipit pe munte, cu un fel de drumuri forestiere. Surpriza: au reparat drumurile, le-au nivelat, le-au pietruit…acuma, tinand cont de starea drumurilor din tara, nu pot sa trag decat o concluzie: fratilor, astia vor sa ne faca sa fugim in munti!

– Ca tot veni vorba de drumuri, imi e din ce in ce mai clar ca soferii romani se impart in doua categorii: prima e cea a celor carora le place prea mult viteza. Astia accelereaza prea repede, prea mult si sfarsesc,de obicei, la stiri, cu o introducere de genul „tot pe fondul vitezei excesive…” A doua categorie e a celor carora le place frana. Si care franeaza intr-o veselie, indiferent de drum si de ce e pe el. Din aceasta categorie se remarca o anume doamna din Bacau, posesoare de Fiesta rosie, care presupun ca se da jos din bloc, noaptea, doar de dragul de a mai apasa de cateva ori pe frana. Pe soferii din a doua categorie ii recunosti dupa faptul ca in spatele lor e unul care are toate sansele sa ajunga la stiri.

– Ardealul e inchis pentru renovare. Cetatea Devei e in reconstructie. Muzeul de istorie din Deva e inchis pentru renovare. Muzeul aurului, din Brad, se renoveaza. Biserica evanghelica, din Sibiu, se renoveaza. Palatul de la Savarsin se renoveaza. Castelul de la Hunedoara se renoveaza (partial). Sa vezi ca astia dupa ce termina o sa construiasca un Muzeu al renovarii.

– La Tebea dai de culmea turismului: sa pui taxa de intrare in cimitir. Cred ca ungurii isi smulg, acuma, parul din cap: unde dai si unde crapa!

– Am vizitat casa memoriala Crisan; frumoasa, dar cam prafuita. Tipa care ne-a deschis s-a scuzat: cica proprietarul lipseste de mult timp si a uitat sa lase bani pentru menajera.

– Pentru un bucurestean e o adevarata placere sa conduca pe acolo. Lumea te lasa sa treci; soferii opresc la zebra; poti sa conduci o zi intreaga fara sa auzi vreun sofer injurand. Ma rog, nu il auzi injurand pentru ca, deh, e ardelean. Pana te injura el tu ai ajuns acasa, ti-ai pus papucii si te uiti la televizor.

Cam asta a fost. Si nici nu m-am intors bine in Bucuresti, ca m-a traznit o idee de afacere: sa produc genti de laptop destinate, in mod special, pietei din Romania. O sa aiba un buzunar suplimentar, pentru borcanul cu zacusca, tocana de cartofi sau fasole batuta.

Comments (0)
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *