Băi, felicitări, ați prins 2021! Serios, știu că anul trecut a fost nasol și anul ăsta nu va deveni mișto dintr-o dată, dar uite, suntem aici și suntem relativ OK. Mă rog, sper că nu mă citește careva de la spitalul de nebuni :); în rest suntem binișor, avem un telefon, timp liber, citim chestii pe Internet. Și de aici lucrurile o să devină tot mai bune.

_______

Așa deci, 2021 a început cu Revelionul. A fost primul pe care l-am făcut acasă cu doi căței; experiența asta m-a făcut să privesc într-o lumină nouă artificiile. Și câinii, e drept. Și societatea în general. Ba chiar și pe mine. Ce vreau să zic e s-o lăsați mai moale cu artificiile, că sunt ocupat și nu am timp de atâta introspecție.

_______

Apropo de artificii, dincolo de antipatia recentă, mă tot gândesc la ăștia care mai aruncă o petardă sau o artifică până spre 3-4-5 ianuarie. Ce povești triste or fi în spatele lor? Parcă văd un copil sărman pe care nu l-a prea ajutat școala online, așa că a durat mai mult până a deslușit instrucțiunile de folosire.

Sau vreunul care s-a izolat așa de bine de Covid, că a pierdut șirul zilelor, cam ca Robinson Crusoe. Și sărbătorește și el Revelionul după crestăturile de pe tocul ușii. Ba se mai și miră de toți nebunii care dau cu bombe în ajun!

Sau unul ca în Memento, care a uitat cine e și când e, dar s-a trezit cu un tatuaj „Ai niște artificii în buzunar. E Revelionul. Ieși afară și aprinde-le!

_______

Știți deja că fac glume cam pe orice subiect, dacă nu știți citiți aici. Uneori asta mă plasează în situații stranii, când mă trezesc făcând glume cu diverși oameni și descopăr că ăia cred în mod real tot ce zic eu în glumă. Gen, eu mă apuc să zic ceva de negri, că nu am nimic cu ei dar nici să ne purtăm de parcă ar fi egalii noștri; e, și văd că interlocutorul aprobă cam cu prea mare entuziasm. Și până îmi reconsider eu poziția și cuvintele, discuția continuă și mă trezesc cu ăla zicând să exterminăm toți negrii.

Așa că m-am gândit să clarific aici: nu vă luați prea în serios, abordarea asta nu e deloc OK. Dacă omorâm toți negrii pe urmă cine ne mai culege bumbacul?!

_______

Apropo de negri și alte rase, mi se pare că se exagerează cu egalitatea aia fictivă. De exemplu, acuma toate studiourile înghesuie actori de culoare în orice locșor liber. Ba chiar și unde nu-s locuri libere. Nu mai zic de noile reguli pentru Oscar, deși sper că renunță la ele până în 2025. M-am tot gândit cum să combatem mai bine tendința asta; cred că am găsit soluția. Ne facem, frați și surori, un studio de film și îi batem cu propriile arme! Facem filme cu toate personajele celebre care nu-s albe, dar punem actori albi.

Black Panther? Facem un remake starring Brad Pitt.
Straight Outta Compton? Îl punem pe Steve Buscemi să-l joace pe Ice Cube.
Men of Honor, dar eroul principal care înfruntă prejudecățile și izbândește va fi jucat de Colin Firth.
Friday cu Woody Harrelson și Mark Wahlberg.
Karate Kid cu Miyagi jucat de Colin Farrell.
Spawn cu Jason Statham.
12 Years a Slave? Matt Damon.

Și așa mai departe, ați prins ideea. E drept, va însemna că lăsăm niște actori de culoare fără roluri, dar e OK. Îi trimitem la bumbac.

_______

În viață suntem rezultatul alegerilor pe care le facem. Deja nu mai e secret nici măcar pentru mine că nu am făcut doar alegeri inspirate; am nimerit, însă, unele din ele, plus că am avut o droaie de noroc. Rezultatul e că duc o viață mulțumitoare; sunt OK, fac ceva OK, îmi permit diverse mofturi, ba chiar îmi permit și noi decizii proaste.

Aici mă ajută și faptul că nu am aplecare către invidie. Mereu o să existe oameni mai bogați, mai frumoși, mai deștepți, dar asta nu mă împiedică să mă bucur de ce am. Știu că alții au mașini mai puternice, joburi mai mișto și mai bine plătite,  vacanțe mai multe și mai interesante, cititori mai mulți pe site. Eu sunt mulțumit și cu voi ăștia trei.

Băi, și totuși, uneori mă ia așa o jale când îmi dau seama cât de departe au ajuns unii față de mine! Eu sunt, practic, un biet anonim, în timp ce alții sunt atât de importanți încât Bill Gates însuși a declanșat ditamai pandemia, doar ca să îi microcipeze!

_______

Cred că toată neîncrederea asta generalizată are și niște cauze inedite. De exemplu, faptul că trebuie să ne dezinfectăm pe mâini. Și din cauza asta vezi lumea cum iese de oriunde – magazin, coafor, you name it – frecându-și mâinile. Ori, manevra asta e un atribut consacrat al personajelor malefice. Nu vezi niciun super-erou sau pompier frecându-și mâinile, vesel de reușită. Un medic ieșit din operație nu își freacă mâinile când anunță că totul e OK. Mr. Burns, pe de altă parte… Iar acum e fix ca filmul ăla, doar că actorii sunt mai buni ca sursa inspirației.

E, teoria mea e că în condițiile astea se declanșează un mecanism psihologic de apărare; când vezi în jur doar intenții malefice e clar că nu mai ai încredere în nimeni.

Era cu totul altceva dacă ne apăram de Covid, de exemplu, ciupindu-ne de sfârcuri.

Ar fi fost nasol doar pentru negrii de la bumbac. Bumbacul e periculos pentru sfârcuri.


Gata, să aveți un an vesel ca voi!

Painkiller


Imagine de Wendy Wei, de pe Pexels