Despre problemele unui om serios

Intr-unul din week-end-urile trecute am fost om serios. Da, aproape doua zile intregi. Mai exact, am participat la ceea ce americanii numesc „corporate conference” iar romanii „mese gratis, cu multa vorbarie intre ele”. Nu o sa insist pe impresia cu care am ramas, nici pe problemele ridicate, pe lucrurile discutate, pe concluzii sau pe planurile de actiune hotarate, pentru ca am pierdut post-it-ul pe care le-am notat. Dar o sa va spun cate ceva despre tinuta.

Dupa cum stiti sau va puteti imagina, tind sa prefer tinutele mai lejere. Nu suficient de lejere pentru chilotii tanga primiti cadou, e drept. Oricum, imi place sa cred ca fac fata cu succes situatiilor care reclama o tinuta mai serioasa (cerere de marire de salariu, vizita la parintii unei prietene, „saptamana smochingului” in clubul de strip-tease). Asa ca mi-am luat inima in dinti si fierul de calcat in mana si m-am echipat corespunzator. Sau asa am crezut.

Tinand cont ca respectiva conferinta a inceput sambata dimineata am fost foarte multumit de sacoul de zi pe care il purtam si de camasa calcata impecabil (ca de obicei). Multumirea a lasat loc, insa, mai intai surprizei „ce coincidenta, in acelasi week-end sa fie si conferinta anuala a antreprenorilor de pompe funebre!” si apoi consternarii („cum pot astia sa respire cu cravatele legate atat de strans?”).

Dupa ce s-a terminat sesiunea de discutii am fost lasati vreo doua ore sa ne pregatim pentru cina. O cina festiva intr-un restaurant elegant. Iar eu, om cult fiind, mi-am amintit de zicala „cand esti in Roma, poarta-te ca romanii”. (Pai da, ca pentru puslamaua care a zis treaba asta era floare la ureche. Pui un cearceaf pe tine, iti bei mintile si mananci pana vomiti. Si invers.) Gandindu-ma ca, dupa ce purtasera in timpul zilei, toti urmau sa poarte minim frac, respectiv cercei cu diamante, mi-am luat inima in dinti si m-am echipat in costum de seara. Inclusiv o cravata cu care m-am luptat pret de douazeci de minute. Cand colo, stupoare. Camasi roz, blugi, tricouri, hanorace…mai lipsea doar un imprimeu cu Iron Maiden.

Concluzia vine in forma unei cugetari despre viata, asa cum v-am obisnuit: In sufletul fiecarui barbat plin de morga, intr-un costum negru incataramat pana-n gat, se ascunde o camasa roz.

In alta ordine de idei, se pare ca nu am fost suficient de clar cand am povestit ca am agatat un barbat. In primul rand nu a fost ceva intentionat, iar in al doilea rand nu am avut succes. Multumesc lui dumnezeu.

Zic asta pentru ca am avut, recent, surpriza de a auzi un prieten vorbind de „carciuma noastra”. Singurul lucru care m-a mai linistit a fost ca tipul respectiv e aproape insurat si locuieste cu prietena (de la care nu am auzit vreo plangere). Asta nu scuza, desigur, depasirea unor limite trasate foarte clar: nu va exista nici o referire la un lucru comun intre doi barbati*. Nu exista „carciuma noastra”, nu exista „apartamentul nostru”, nu exista „aniversarea noastra”. Nu ma intereseaza ca sunteti gemeni, aveti aniversari diferite care se intampla sa cada in aceeasi zi. Mai lipseste sa il auzi pe unul, tocmai cand iti savurezi berea, ca „awww, dau astia melodia noastra la radio!”

Ca si cum asta n-ar fi fost destul, pe altul l-a apucat lauda de sine in mijlocul unei conversatii, de altfel, foarte heterosexuale. Adica io ii spun „chill”, el zice ca „i won’t chill because I AM HOT!” Ce naiba se intampla, care cum se insoara incepe sa fie macinat de gandul la toti barbatii pe care putea sa ii aiba? Regula: nu e acceptata nici o lauda (personala sau adusa unui alt barbat) care are orice fel de conotatie sexuala**. Pentru ca in ritmul asta o sa vii, intr-o zi, sa ma intrebi daca pantalonii aia gri iti fac fundul sa para mare. Iar eu o sa spun ca da, si o sa te trimit sa-mi aduci o bere.

In sfarsit, mai e problema pupaturilor. Ce se intampla de i-a apucat pe toti pupatul? Pana acum era suficient un „la multi ani ba, sa traiesti!” si o bataie pe spate. Dar nu, s-au gasit unii care sa se stranga in brate si sa se pupe. Adica bine, domnule, pe prietena ta nu ma lasi sa o ciupesc de fund, dar vrei sa te imbratisez de ziua ta? Culmea a fost ca s-a mai si gasit unul care sa se lege de mine ca nu m-am ras. Si il zgarii. Acuma, io sunt un om cu gandire libera, sunt de acord ca fiecare face ce vrea, dar daca vrei sa porti camasa roz nu ma pune sa te strang in brate.

Ma gandesc foarte sincer sa renunt la aniversari. Pentru ca la 15 ani ne trageam de urechi, la 20 dadeam mana barbateste, la 25 ne pupam si ne imbratisam. O sa ma las de sarbatorit pana nu incearca vreunul sa ma sarute cu limba, intre doi „la multi ani!”. O fi ceva legat de metrosexualitatea asta de care tot vorbeste lumea, dar eu merg cu masina asa ca sa ma lasati in pace.

_______________________
* E permisa referirea la „colega noastra”, cu trimitere directa la noaptea care a urmat unei petreceri din camin. Pentru ca a fost alegerea ei daca a vrut sa „experimenteze”.
** Singura exceptie acceptata consta in lauda propriului penis. Dar este cu desavarsire interzisa ORICE incercare de a sustine afirmatiile cu dovezi concrete.

Comments (0)
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *